Posts Tagged universitate

În perioada 18-19 februarie 2010 a avut loc la Craiova Adunarea Generală a Asociaţiei Facultăţilor de Economie din România (AFER). În cadrul adunării generale a fost aleasă noua structură de conducere a Comitetului Director. Decanul Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor, prof.univ.dr. Dinu Airinei, a fost ales în funcţia de Preşedinte al Comitetului Director.

Această Asociaţie a fost înfiinţată în anul 2005, prin acordul liber exprimat de catre instituţiile universitare care dezvoltă programe educaţionale şi de cercetare ştiinţifică din domeniul ştiinţelor economice. În prezent, AFER este formată din 63 facultăţi publice şi private.

Organizată exclusiv pentru scopuri non–profit din România, Asociaţia vizează dezvoltarea şi perfectionarea învăţământului superior economic din România în spiritul reformator european promovat de „Procesul Bologna”.

Studenţii Departamentului Germanistică din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii Al I Cuza s-au decis pentru un experiment aparte. S-au gîndit să-şi verifice abilităţile lingvistice dobîndite şi să-şi elucideze totodată ceva curiozităţi prin realizarea unui scurt film intitulat Privire din Exterior şi menit să nuanţeze realitatea vieţii de student străin la Iaşi.
Filmul pune de fapt cap la cap o serie de interviuri realizate împreună cu beneficiarii programelor europene de mobilităţi dar şi cîţiva tineri voluntari.
Întrebările au vizat în mare parte experienţa şi gustul aventurii academice sau sociale ieşene. Deşi s-ar putea ghici refrenul alternativelor de răspuns cîteva detalii personalizate fac deliciul demersului.
Astfel Olivier Hauser ar defini Iaşul drept … schimbător.
„Din toate punctele de vedere atît al vremii cît şi a oamenilor săi. Se simt oscilaţiile de venit diferenţele între bogaţi şi săraci mi se par extrem de clar trasate. Din fericire indiferent de categorie influenţa latina se simte. SÎnt aşa cum li s-a dus vestea deschişi şi în general bine dispuşi”.
Susan Kneife îşi testează aici veleităţile de asistent social voluntar şi dă dovada unei sincerităţi debordante.
„N-am prea avut de ales. Practic am fost trimisă la Iaşi de către agenţia de voluntariat pentru care activez în Leipzig. România nu se numară printre favoritele de pe lista dar m-am decis s-o iau ca pe o aventură. Drumul Bucureşti-Iaşi mi s-a părut dezolant. N-am văzut în viaţa mea atîta spaţiu liber şi am catalogat totul drept o ciudată monotonie. La Iaşi lucrurile nu s-au schimbat neaparat dar diferenţele mari dintre clădirile urbane şi statutul social al oamenilor mi-au fost obiect de studiu. Tot n-aş locui aici dar cu siguranţă am trăit experienţe inedite. Prima în top ar fi vizita făcută într-un sat din Piatra Neamţ. Masă mare şi încărcată, în aer liber, joc, straie, aşa am înţeles că le spune cusute de mînă şi senzaţia întoarcerii în timp cu cel puţin 50 de ani. Despre toate astea nu m-am putut abţine să nu povestesc amicilor mei”.
Rene Hatsfild se recomandă drept informatician „de Konstanz” şi ieşean cu vechime. El a ales să aprofundeze puţin senzaţiile autohtone printr-un curs de un an şi jumătate de limba şi literatura română. Surprinzător sau nu a făcut-o pentru că dorea să-i înteleagă mai bine pe prietenii români de … acasă.
„Între România şi Germania de Est, fost comunistă, am găsit destule similarităţi. Pînă şi unele sate prin care am trecut îmi aduc aminte de cel al bunicii mele. Pe ieşeni îi iubesc pentru că îi găsesc curioşi şi dornici să progreseze. Şi au un spirit rebel şi provincial aparte. Vara trecută mă întrebam unde au dispărut cu toţii. I-am regăsit pe toţi la Vama Veche un loc pe care am înţeles că nu mulţi români îl mai apără.”
Pentru vecinii întru sînge latin Iaşul pare să aibă puterea de-a schimba mentalităţi.
„Am fost prevenit să nu aleg Iaşul în mare parte graţie impresiei nu foarte favorabile de care se bucura românii în localitatea de unde provin. Parţial aveam şi eu îndoieli dar au fost în proporţie de 90 la sută spulberate. Curios cei de aici mi se par total diferiţi şi am acuta senzaţie că înafară migrează doar … ceilalţi. Apoi am descoperit călătorind Clujul, Braşovul… şi m-am refugiat adesea la Lacul Roşu. Aveţi peisaje surprinzătoare. Culinar am o singură nemulţumire. Poate că sînt un consumator înăscut de peşte dar tot cred că se face exces de carne de pasăre” îşi împărtăşeşte aventura Faustulo, originar din Santiago de Campostela.
Ca aspect negativ mai toţi intervievaţii au dezaprobat starea proastă a drumurilori şi … lipsa de promovare a atracţiilor turistice fie ele şi urbane. Pia din Konstanz a dat glas obiecţiei generale.
„Iaşul este frumos. Am nimerit poate anul acesta aniversar 600, am avut ocazia să văd proiecţii şi fotografii vechi şi am fost impresionată de istoria pe care o are în spate. Din păcate nu este promovat. Eu am încercat să-l descopăr pe ghicite. Dacă întrebi, neavînd la îndemînă un ghid ţi se sugerează exclusiv două destinaţii Palatul Culturii şi Mănăstirile şi ele în renovare sau închise.” Este Iaşul mai mult decît atît ? (R. Sofian)Satul românesc a fost de cînd se ştie prilej de poveste şi nici acum deşi părăsit nu-şi pierde ineditul. De cînd aventura din vieţile bătrînilor lui se împleteşte mai abitir cu cea a tranziţiei (de orice fel) a rămas poate singurul loc în care îţi permiţi un zîmbet sincer în faţa readaptatelor curiozităţi patriarhale. (Raluca Sofian)

Peste vară, în Campusul “Tudor Vladimirescu” ritmul studenţiei încetineşte şi încercînd o promenadă pe aleile semipustii observi amănunte pe care cu ceva timp în urmă le-ai fi putut nedrept trece cu vederea. Eu am făcut, de pildă, un gen de fixaţie imagistică asupra unei rulote de-un farmec boem din curtea Punctului de servire a mesei, situat vizavi de T13. Mobilul deţine momentan rolul practic de suport de flori. Spaţiul verde, iarba înaltă, terasa din fundal şi-un trup feminin sculptat în piatră îţi induc instantaneu starea aceea pe care poate n-ai mai experimentat-o de la ultima vacanţă şcolară.

Chemaţi administratorul

Posesorul automobilului “în tendinţe” este domnul Dorel Butnaciuc, un personaj la vreo 60 de ani, cu trăsături ce sugerează un Gerard Depardieu autohton. E amiabil, curtenitor şi se recomandă simplu nea Dorel. Şi ţine să i te adresezi astfel. Aflu că este “expertul în atribuţii gospodăreşti” al complexului politehnist de peste 35 de ani. “Cred c-am mai încercat o slujbă sau două, dar aici mi-e locul şi am avut timp să-l cunosc ca-n palmă. M-am ocupat o viaţă de vechea cantină, care a fost demolată. Acum mi-a încăput pe mîini sala asta. Nu se găteşte, ne aprovizionăm de la Agronomie. Peste vară mai răruţ cu activitatea, dar locul nu-i complet fără rînduire. Mai au cîte o întîlnire, baieţii ăştia de la Best”, îmi spune omul, trădînd afecţiune. “Băieţii de la Best” sînt în fapt Asociaţia studenţească omonimă, a cărei activitate, de care recunosc, nu auzisem, mi se pare atractivă şi interesantă. La fiecare sfîrşit de an universitar, o săptămînă, două sau trei cum a fost să fie anul acesta, nea Dorel le lasă sala pe mînă sala. Se gospodăresc în tot acest timp singuri, ca-ntr-o tabără de vară. Au invitaţi studenţi străini şi pun la cale seri culturale. Nu fac rabat de la tradiţii şi încearcă, la propriu, aventura multicularităţii. Pereţii aceia au găzduit pe rînd, seri olandeze, ceaiul englezesc sau mirajele japoneze.

Omiprezenţa

Multă lume îl ştie pe nea Dorel, dovadă şi că, la două-trei replicil conversaţia ne este “sabotată” de cîte un salut. “Lumea întreabă de ce am rămas atîţia ani. Simplu. Tinereţea lor… Încerc să-i ajut cu ce pot, stăm la taclale, vin să-mi divulge secrete sau să-mi ceară cîte un sfat. Eu de la ei împrumut elanul. Aici, deşi îmbătrîneşti, n-ai timp să simţi asta”.

Nostalgic

Îl ascult cum povesteşte. Nu încerc şi nici n-am de ce să-l întrerup. “Ştii, studenţia parcă era altfel odinioară. Regret feţele tinerilor de atunci. Erau mai senine, mai încrezătoare. Petrecerile mai aveau un iz de nonşalanţă şi inocenţă. Doar bere şi ţigări se dădeau pe sub mînă. Şi asta în glumă şi cu-n aer de vinovăţie. O bere în cameră era motiv de invitaţie la un ceas petrecut împreună. Îmi lipsesc serile în care tinerii se mai sărutau pe furiş şi-mi lipseşte mult, vechea cantină. Acolo se adunau mulţi. Cu cît mai mulţi, cu atît mai bine. Discuţiile se prelungeau. Erau nu ştiu, mai uniţi. Răsăriseră şi atunci vreo trei discoteci, dar rar întrezăreai vreo bătaie dar şi atunci copilăreşti, de la vreo fată. Şi-mi răsună în urechi Greieru. Acum nimeni nu mai reţine cum îl chema pe studentul acela din anii ‘85, dar toţi l-au reţinut cu drag. Pe el şi pe chitara lui. Ieşea în fiecare seară pe bancă chiar acolo, în faţă la T1, şi aduna grupuri-grupuri de gură cască la spectacol.

Ce s-a schimbat?

Nu mă aşteptam la multe cînd i-am adresat întrebarea. Am greşit. Ştia precis ce s-a schimbat. Îmi povesteşte de invazie. De maşini, de oameni şi de firme, de cum,cantina a devenit mall, de discoteca transformat-n club nocturn, de “electro”, de “house” şi de îndepărtare. “Cum să mai iubeşti inocent o fată cînd un dans nu mai înseamnă să o ţii în braţe şi cum o mai poţi privi cu respect cînd te complaci în prostituţie?” continuu eu şirul retoricelor gînduri şi mă aprobă din priviri. Cum să fii senin cînd fuga cu prietenii şi-un cort s-a pierdut în spatele epatantelor străinătăţuri cu scop unic de impresionare? Nu mai e timp de palavre… Camerele de cămin s-au transformat în mici redute. Toţi sînt obosiţi – fie de necesitatea unui serviciu pentru a se întreţine, fie de o noapte de fum şi zgomot, pentru că acordurile au dispărut.

Atipicul modern

Nea Dorel rămîne cu adevărat un personaj. O îmbinare de bon ton uşor circumspect pentru analistul neavizat. Din vechea cantină el a salvat un singur obiect: statuia de patrimoniu pe care “netrebnicii” vroiau s-o sfărîme. Are un cult pentru ea. A adus-o aproape ca să-i poarte de grijă. Şi vrea să o pună în valoare. A vorbit chiar cu “amicul Crengăniş” (da, e sculptorul-autor al leilor de la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”) să o recondiţioneze puţin.

Pasiuni

E amator de călătorii şi cu rulota asta a vazut multe în doi ani. Viaţa nomandă îl prinde. Cea mai recentă pasiune e însă o motocicletă cu care a văzut Transfăgărăşanul. Stă bine şi cu Internetul. Cum de? A, păi pînă mai ieri a fost student, a terminat şi are diploma lui de licenţiat la Politehnică. Nea Dorel nu-i dealtfel la prima facultate. Acum 35 de ani a încercat şi “apele” Medicinii. Nu orice, ci chirurgie. După doi ani a renunţat pentru lotul de juniori la baschet. Pasiune perpetuuă căreia îi dă şi acum curs săptămînal. “Mai joc cu tinerii de-o seamă cu mine. Pe terenul utramodern. Asta e. Eu rămîn aici. Indiferent de vremuri, am să sufăr cînd nu voi mai vedea aleile acestea pline”, încheie nea Dorel. (Raluca Sofian)

Universitatea Al I Cuza a incheiat prima oficialitatile sesiunii estivale de admitere iar datele statistice furnizate de Compartimentul Media al institutiei de invatamint superior sint cit se poate de interesante.
Aflam astfel ca aproape 13.000 de absolventi de liceu si-au incercat norocul si depus in acest an candidatura la nivelul studiilor de licenta.
Cele mai mari ultime medii au scos din anonimat Facultatea de Litere a universitatii unde la sectia Traducere si interpretariat- engleza, ultimul loc cu avantaj bugetar a fost adjudecat cu pretul unei medii de 9.91 iar pentru adeptii Limbii si Literaturii Engleze cota a scazut cu doar citeva sutimi, ultimul admis afisind un onorabil 9.64. Pe locul trei in clasmentul interimar se regaseste Facultatea de Drept unde la specializarea cu acelasi nume nu s-a intrat cu mai putin de 9.62.
Statistic vorbind candidatii cuzisti provin intr-un procent de 76.25 la suta din mediul urban, sint in proportie de 71.47 la suta de sex feminin si de 96 la suta necasatoriti. Din punctul de vedere al nationalitatii segmentul competitorilor proveniti din Republica Moldova a crescut in acest an la 3 la suta.
Un alt amanunt interesat ar fi cred acela ca intr-un procent similar (de 3 la suta) aplicantii urmeaza deja cursurile unei alte facultati ceea ce din doua una-fie motivarea si performanta creste fie protagonistii au constatat inutilitatea primei optiuni.
Per ansamblu situatia inscrisilor este una stabila 84 la suta dintre candidati declarind ca nu participa in paralel la o alta sesiune de admitere.
Ca informatie pro bono ar fi poate interesant de mentionat faptul ca in timpul perioadei de inscriere si in zilele de admitere, informatiile despre Admiterea la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” au fost vizualizate in medie de 15.000 de persoane/zi.
In ciuda faptului ca serverul universitatii nu a mai putut face fata numarului de vizitatori, candidatii au putut afla rezultatele la admitere, de pe un site cu noutati al universitatii, gazduit pe un server din strainatate – www.infouaic.com. In cursul acestei saptamani, site-ul a avut o medie de aproximativ 300.000 de accesari pe zi. (Raluca Sofian)

Teoretic vorbind viitoarele generatii de studenti ai Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi vor avea incepind cu noul an universitar mai multe şanse in demersul pina acum arbitrar al descinderii pe piaţa muncii. Acordind vestii girul unui succes putin probabil trebuie mentionat totusi ca ea se datoreaza unui amplu proiect de practică studenţească ce include peste 200 de stagii de practica derulate în mimimum 30 de firme. Acţiunea urmeaza a fi finanţată din fonduri europene în valoare totală de peste 1,8 milioane de RON.

Concret, în următorii doi ani, Universitatea isi ia angajamentul de-a contribui la dezvoltarea abilităţilor practice ale studenţilor “în vederea îmbunătăţirii inserţiei pe piaţa muncii prin sesiuni de instruire, stagii de practică si monitorizari permanente din partea organizaţiei de primire”

Intitulat caracteristic-pompos „Stagii de pregătire practică şi activităţi de stimulare a inserţiei pe piaţa muncii pentru studenţi şi absolvenţi”, proiectul a fost conceput de către Centrul de Informare Profesională, Orientare în Carieră şi Plasament (CIPO) compartiment ce isi deruleaza activitatea in cadrul institutiei universitare şi a primit aprobarea pentru finanţare din fonduri europene chiar la începutul acestei luni.
Primul segment “experimental” implica atragerea in “sistem” a circa 400 de tineri care vor beneficia de acţiuni de orientare şi consiliere în carieră, inclusiv un training pe tema „Managementul carierei”, menit a-i familiariza cu cerinţele primului loc de muncă. Dintre aceştia, 200 vor fi selectaţi conform unor criterii stabilite împreună cu angajatorii şi vor fi plasaţi la organizaţiile de primire, unde vor fi supervizaţi permanent de către tutori. În acelaşi timp, şi Universitatea se va asigura că stagiile se desfăşoară corespunzător prin intermediul unor tutori provenind din rândul cadrelor didactice din fiecare facultate.

Conducerea universitatii califica demersul drept un raspuns necesar amendamentelor venite in repetate rinduri din partea segmentului studentesc vizavi de existenta unor formule practice de curs.
Potrivit unui raport al Ministerului Muncii asupra problemelor tinerilor, cea mai des invocată dintre acestea este lipsa de experienţă, urmată îndeaproape de şansele reduse de pe piaţa muncii din România şi dorinţa de a pleca în străinătate.

In ce masura va reusi proiectul CIPO sa amortizeze fructuos riscurile mentionate anterior si sa echilibreze astfel balanta ramine de vazut. (Gurile rele ar spune ca, cel putin la “nivel de pliant” si material informativ activitatea acestui birou intern studentesc includea in paleta de servicii si “noutatile” de acum).
Pe de alta parte demersului ii trebuie recunoscuta virtutea de prim pas. Uunul venit sa remarce si aprobe, in sfirsit, faptul ca pe alocuri studiul superior si realitatea pietii muncii n-au mai gasit de multisor numitorul comun. (R. Sofian)

Conducerea Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor din cadrul Universităţii „Al. I Cuza” a decis ca urmare a adoptării sistemului Bologna transformarea clasicilor şcoli postuniversitare în masterate.
„În 2010 va termina ultima generaţie care a urmat cursurile şcolilor postuniversitare şi este normal să ne pliem modelului bolognian. Va fi mai mult o schimbare de forma nu de fond acele cursuri continuînd practic performanţa tradiţiei academice postuniversitare”, a confirmat Dinu Airinei, decanul FEAA.
O certă delimitare însă tot va exista. Se vorbeşte de structurarea curriculumului universitar in aşa-numitele mastere de aprofundare care se vor adresa absolvenţilor dornici să-şi consolideze studiile economiste deja începute şi mastere complementare, destinate absolvenţilor cu studii tehnice şi socio-umane care caută alternative complementare cunoştintelor teoretice şi practice asimilate.
Astfel vizavi de ultima categorie din cele 18 cursuri propuse spre acreditare Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţămîntul Superior (ARACIS) 16 au întrunit deja succesul aşteptat în timp ce alte două sînt în curs de evaluare. Concret acestea propun specializări în Contabilitate (2), Finanţe (3), Management (2), Marketing (1), Administrarea Afacerilor (7), Ştiinţe Administrative (2) şi Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică (1).
Cele 20 de mastere de aprofundare au primit acreditarea încă de anul trecut. Teoretic şi absolvenţii facultăţilor cu profil tehnic sau socio-uman pot fi admişi la aceste cursuri dacă fac dovada studierii de-a lungul anilor academici a unor discipline suplimentare care să-i fi familiarizat suficient cu domeniul economic.
Taxa de înscriere se menţine la varianta a 250 lei în timp ce taxele de şcolarizare vor gravita în jurul a 3.000 pentru masteranzii înscrişi la cursuri de zi, respectiv 2.500 pentru cei care aleg avantajele ID. Fiecare tip de master beneficiaza de 25 de locuri finanţate de la buget şi urmează a fi suplimentate în regim cu taxa cînd şi în ce masură cererea va exista.
Per total la FEAA sînt desfiinţate din toamnă (în sensul că nu vor mai fi admise înscrieri) un număr de şapte şcoli postuniversitare: DEPROTUR, ELITEC, FIBAS, SCOP 2M, Managementul Resurselor Umane, Management Comercial, Şcoala Academică Postuniversitară de Management Agroalimentar (SASPMA). (R. Sofian)

Pina pe 26 iulie tinerii reprezentanti a 19 universitati tehnice din Europa fac la Iasi din robotica o tema de extrasesiune. E drept una…cu final garantat spectaculos. Demersul a atras atentia si finantarea Ministerului Tineretului si Sportului, este gazduit de Universitatea Tehnica Gh. Asachi, sustinut de Casa de Cultura a Studentilor dar gindit si pus in practica de catre membrii Grupului Local BEST IASI.

“Ne concentram pe valoarea adaugata a cunostintelor dobindite in interiorul facultatii si testarea acestora intr-o maniera practica, complementara studiului academic. Totusi virtutile celui din urma vor fi evidentiate prin organizarea unor traininguri tehnice si sesiuni gen team design. Acestea vor fi condimentate generos cu nu putine ore de aplicatii derulate in scopul familiarizarii participantilor cu echipamentul disponibil ” detaliaza Raluca Gramschi coordonatorul de proiect.

Concret cele 14 zile ale ROBOlution implica construirea si programarea pe echipe a cite unei platforme de tip robot mobil pentru parcurgerea ulteriora a unui labirint in cadrul probei contra -conometru programate pe 24 iulie.

Secretul cerintelor tehnice pe care dispozitivul conceput este “nevoit” sa le bifeze competitional ramine pina atunci unul bine pazit, strategie ce vine sa creasca in fapt atit miza cit si atractivitatea showului final.

Cursa prototipurilor va fi jurizata de profesionisti in robotica si deschisa publicului larg in intervalul orar 10.00-14.00. Aviz deci amatorilor!

BEST (Board of European Students of Technology) este o organizaţie apolitică la nivel european prezentă în 82 de universităţi tehnice din 30 de ţări si care oferă viitorilor ingineri oportunităţi de învăţare şi dezvoltare personală. (Raluca Sofian)