Dosarul… vaca
Un recent studiu britanic evidenţia cu îngrijorare numărul deloc neglijabil al minorilor de la oraş care au pierdut aprope total contactul cu mediul înconjurător. În cazul preşcolarilor, 60 la sută nu putea descrie nici măcar relativ corect un animal domestic, pentru 75 la sută aria genurilor cunoscute era extrem de redusă, în timp ce mulţi dezvoltaseră şi comunicau percepţii eronate vizavi de înfăţişarea şi comportamentul animalelor. Ai noştri s altfel, vine instantaneu replica. Dar chiar sînt?
Contrar aşteptărilor, pentru copiii din mediul urban informaţia zoomorfă există. Şi nu oricum, ci aproape exclusiv direcţionată segmentului lor de vîrstă. De la sute de jucării de pluş la cărţi şi reviste, de la produse alimentare la articole de îmbrăcăminte şi carnaval. Peste aceste imagini se suprapun fragmentar produsele de televiziune, desenele animate şi reclamele. “Avem o potenţială problemă, pe fundalul lipsei de alternative. Fără bunici, părinţi sau cadru comunitar care să i stimuleze în a experimenta latura palpabilă a lucrurilor, ei sînt la această vîrstă setaţi să absoarbă de bună orice informaţie”, susţine psihologul Adreea Sevic.
Dacă întrebi în grădiniţele ieşene, personajul zilei este, fără îndoială, Joiana. “Mie îmi place vaca. Cred că este un animal important, pentru că apare de multe ori la televizor. Şi are o culoare frumosă. Eu mă îmbrac mereu în mov”, recunoaşte Sabina (3 ani). “Nu ştiu cum face laptele vaca, dar eu pe cel cu cacao nu l mănînc. Îmi place doar de căpşuni, dar asta numai vara, cînd ea manîncă fructe”, adăugă Maria (4 ani). Şi, pentru a întări ce dezvăluia psihologul… “Am văzut prima dată vacile din tren. Dar erau prea departe ca să văd dacă au şi buton muzical, ca Mumu a mea”, mărturiseşte Alexandra (3 ani).
Evident, nu pentru toată lumea lucrurile stau aşa. “E o minciună. Cea de la televizor e vopsită. Pe vaca de la mamaia o cheamă Lucica, e maro şi n are atîtea pete. Are ochi ciudaţi şi pare că plînge tot timpul, iar laptele trebuie amestecat, altfel nu l poţi mînca cu gustul ăla de iarba”, susţine mult mai experimentatul George (4ani).
Aşadar, pînă cînd marketingul îşi va fi reorientat bacheta magică asupra altui superproductiv personaj, vaca detronează tot ce se poate în materie de cunoştinţe.
Concurenţă îi fac, în mod neaşteptat, familiile exotice. “Mă uit la Animal Planet. Am văzut de toate, dar cel mai mult mi au plăcut leii, crocodilii, urşii polari şi maimuţele. Nu trăiesc la noi pentru că sînt greşite. Dumnezeu le a făcut rele şi, fiindcă nu mai putea să le ia înapoi, le a dus departe. Altele nu sînt aşa fioroase, dar sînt prea mari. Girafa are gîtul lung şi elefantul e gras”, zice Radu (5 ani).
Întorcîndu ne la autohton, aproape fără excepţie clasamentele popularităţii mai includ cîinele, pisica, papagalul, purceluşii de Guineea şi peştii. “În afara Verei, o mîţă cu 5 ani mai mare ca mine care are burta tăiată fiindcă a fost bolnavă, îmi amintesc de cutiile cu apă şi peşti de la mare. Erau şi rechini şi broaşte ţestoase! Şi acolo m am plimbat cu un cal. Avea ochii acoperiţi să nu i fie frică şi copite să nu se murdărească”, detaliază Antonia.
De ce nu puii de găină, raţele, gîştele, porcul sau ţapul? Simplu. “Pentru că sînt de cele mai multe ori chipuri fără acoperire. Nu au avut prilejul să le simtă pentru a şi forma o gîndire intuitivă şi deductivă în raport cu natura, pentru a le dezvolta dragostea şi dorinţa de a le ocroti. Nu se simt, pe scurt, legaţi de aceste simple nume pentru ei”, adaugă psihologul Andreea Sevic.
Specialiştii trag încă un semnal de alarmă, asupra unei familiarizări poate involuntare a copiilor cu forme violente de expunere. Pentru cei mai mulţi, mediul natural al unui animal e în cuşcă, în vitrină sau la circ. Ideea duce în timp la desensibilizare. Tot ei recomandă promovarea excursiilor şcolare în mediul rural sau instituţii muzeale de profil. Să fi uitat, în încercarea de a-i ajuta pe cei “de la ţară” cu artificialul proces al tehnologizării, să respirăm, măcar la schimb, o gură de viaţă reală? Terapia este strict necesară. Altfel, poate nu într un viitor excesiv de îndepărtat, vom admite senin că florile au crescut în buchete cu fundă roz, fructele în cutii paralelipipedice, iar miresmele naturii – că i fîn cosit, gutuie sau flori de primăvară – sînt simple fantezii de… odorizant. (R.Sofian)