Posts Tagged iasi

Mâine, 15 septembrie 2009, se împlinesc 19 ani de la înfiinţarea Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Iaşi.

Acum 19 ani, în Iaşi, lua din nou fiinţă, instituţia Jandarmeriei, prin constituirea Batalionului 41 Jandarmi Iaşi, având ca zonă de responsabilitate întreg judeţul.

La vremea respectivă, noua unitate era structurată pe 4 companii cu un nr. de aproximativ 150 de sergenţi, număr care a crescut până în 1992 la aproximativ 250 sergenţi.

În 1998, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 116, de organizare şi funcţionare a Jandarmeriei, Batalionul 41 Jandarmi devine Comandamentul de Jandarmi Judeţean Iaşi, efectivele se măresc datorită stabilirii unor noi misiuni, ajungâdu-se la 155 ofiţeri, subofiţeri, maiştri militari, personal civil şi 662 de gradaţi şi soldaţi.

Începând cu anul 2003, procesul de profesionalizare al Armei este tot mai accentuat, determinând promovarea jandarmilor angajaţi cu contract în rândul subofiţerilor, proces care s-a încheiat în anul 2007.

De asemenea, începând cu anul 2006, prin renunţarea la stagiul militar obligatoriu, unităţii nu i-au mai fost repartizate efective de militari pentru instruire.

În luna decembrie 2004 a fost publicată în Monitorul Oficial Legea 550 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române care a intrat în vigoare în luna martie 2005, dată la care Comandamentul de Jandarmi Judeţean Iaşi a devenit Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Iaşi, denumire sub care, această instituţie cu atribuţii importante pe linia asigurării şi restabilirii ordinii publice, funcţionează şi astăzi.

Misiuni importante, la care jandarmii ieşeni sunt în primele rânduri:

• asigurarea ordinii publice la manifestările religioase (Hramul Cuv. Parascheva, Hramul Sf. Marii – Hadâmbu, sfinţiri biserici);

• asigurarea ordinii publice la meciurile de fotbal;

• asigurarea ordinii publice la diferite obiceiuri tradiţionale (Ruginoasa);

• asigurarea măsurilor de ordine la spectacole şi diferite evenimente culturale;

• participarea la acţiunea de limitare a efectelor calamităţilor naturale;

• acţiuni de menţinere a ordinii şi liniştii publice, în cooperare cu alte structuri.

Cu ocazia acestei aniversări, la sediul unităţii au fost invitate cadre în rezervă şi retragere, veterani de război, copii şi elevi care vor participa la manifestări.

Program : 11.30 – conferinţă de presă

12.00 – prezentare istoric unitate, scurte alocuţiuni

12.15 – serviciu religios

12.30 – exerciţii demonstrative, vizită unitate

13.00 – întâlnire cadre în rezervă şi retragere.

OFIŢER RELAŢII PUBLICE

cpt.

Cojocariu Mihai

Un recent studiu britanic evidenţia cu îngrijorare numărul deloc neglijabil al minorilor de la oraş care au pierdut aprope total contactul cu mediul înconjurător. În cazul preşcolarilor, 60 la sută nu putea descrie nici măcar relativ corect un animal domestic, pentru 75 la sută aria genurilor cunoscute era extrem de redusă, în timp ce mulţi dezvoltaseră şi comunicau percepţii eronate vizavi de înfăţişarea şi comportamentul animalelor. Ai noştri s altfel, vine instantaneu replica. Dar chiar sînt?

Contrar aşteptărilor, pentru copiii din mediul urban informaţia zoomorfă există. Şi nu oricum, ci aproape exclusiv direcţionată segmentului lor de vîrstă. De la sute de jucării de pluş la cărţi şi reviste, de la produse alimentare la articole de îmbrăcăminte şi carnaval. Peste aceste imagini se suprapun fragmentar produsele de televiziune, desenele animate şi reclamele. “Avem o potenţială problemă, pe fundalul lipsei de alternative. Fără bunici, părinţi sau cadru comunitar care să i stimuleze în a experimenta latura palpabilă a lucrurilor, ei sînt la această vîrstă setaţi să absoarbă de bună orice informaţie”, susţine psihologul Adreea Sevic.

Dacă întrebi în grădiniţele ieşene, personajul zilei este, fără îndoială, Joiana. “Mie îmi place vaca. Cred că este un animal important, pentru că apare de multe ori la televizor. Şi are o culoare frumosă. Eu mă îmbrac mereu în mov”, recunoaşte Sabina (3 ani). “Nu ştiu cum face laptele vaca, dar eu pe cel cu cacao nu l mănînc. Îmi place doar de căpşuni, dar asta numai vara, cînd ea manîncă fructe”, adăugă Maria (4 ani). Şi, pentru a întări ce dezvăluia psihologul… “Am văzut prima dată vacile din tren. Dar erau prea departe ca să văd dacă au şi buton muzical, ca Mumu a mea”, mărturiseşte Alexandra (3 ani).

Evident, nu pentru toată lumea lucrurile stau aşa. “E o minciună. Cea de la televizor e vopsită. Pe vaca de la mamaia o cheamă Lucica, e maro şi n are atîtea pete. Are ochi ciudaţi şi pare că plînge tot timpul, iar laptele trebuie amestecat, altfel nu l poţi mînca cu gustul ăla de iarba”, susţine mult mai experimentatul George (4ani).

Aşadar, pînă cînd marketingul îşi va fi reorientat bacheta magică asupra altui superproductiv personaj, vaca detronează tot ce se poate în materie de cunoştinţe.

Concurenţă îi fac, în mod neaşteptat, familiile exotice. “Mă uit la Animal Planet. Am văzut de toate, dar cel mai mult mi au plăcut leii, crocodilii, urşii polari şi maimuţele. Nu trăiesc la noi pentru că sînt greşite. Dumnezeu le a făcut rele şi, fiindcă nu mai putea să le ia înapoi, le a dus departe. Altele nu sînt aşa fioroase, dar sînt prea mari. Girafa are gîtul lung şi elefantul e gras”, zice Radu (5 ani).

Întorcîndu ne la autohton, aproape fără excepţie clasamentele popularităţii mai includ cîinele, pisica, papagalul, purceluşii de Guineea şi peştii. “În afara Verei, o mîţă cu 5 ani mai mare ca mine care are burta tăiată fiindcă a fost bolnavă, îmi amintesc de cutiile cu apă şi peşti de la mare. Erau şi rechini şi broaşte ţestoase! Şi acolo m am plimbat cu un cal. Avea ochii acoperiţi să nu i fie frică şi copite să nu se murdărească”, detaliază Antonia.

De ce nu puii de găină, raţele, gîştele, porcul sau ţapul? Simplu. “Pentru că sînt de cele mai multe ori chipuri fără acoperire. Nu au avut prilejul să le simtă pentru a şi forma o gîndire intuitivă şi deductivă în raport cu natura, pentru a le dezvolta dragostea şi dorinţa de a le ocroti. Nu se simt, pe scurt, legaţi de aceste simple nume pentru ei”, adaugă psihologul Andreea Sevic.

Specialiştii trag încă un semnal de alarmă, asupra unei familiarizări poate involuntare a copiilor cu forme violente de expunere. Pentru cei mai mulţi, mediul natural al unui animal e în cuşcă, în vitrină sau la circ. Ideea duce în timp la desensibilizare. Tot ei recomandă promovarea excursiilor şcolare în mediul rural sau instituţii muzeale de profil. Să fi uitat, în încercarea de a-i ajuta pe cei “de la ţară” cu artificialul proces al tehnologizării, să respirăm, măcar la schimb, o gură de viaţă reală? Terapia este strict necesară. Altfel, poate nu într un viitor excesiv de îndepărtat, vom admite senin că florile au crescut în buchete cu fundă roz, fructele în cutii paralelipipedice, iar miresmele naturii – că i fîn cosit, gutuie sau flori de primăvară – sînt simple fantezii de… odorizant. (R.Sofian)

Învăţămîntul românesc trebuie să-şi regăsească verticalitatea. Aceasta este fără îndoială dorinţa mai mult sau mai putin comună a tuturor actorilor implicaţi, direct sau nu, în actul educaţional. Din seria răspunsurilor la ipotetica întrebare “cum să facem asta?” fac parte şi viziunile uşor futuriste regasite iata in …forma finala a legilor educatiei.(intre noi fie spus -reconoscibile inca de acum vreun an si in maculatura de proiect a recent infiintatei pe atunci Comisii Prezidenţiale pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor din Domeniile Educaţiei şi Cercetării. O bună parte din aceste propuneri menite a schimba faţa academică a ţării, deşi elaborate într-un aparent incrincenat spirit creştin, stîrnesc fie nedumerire, fie haz şi pe alocuri furie.

Printre interminabilele pase Miclea-Andronescu (ordinea nu e una aleatoare) si-a intarit vizibil pozitia tabelara asa numitul cont bancar pentru studii-supranumit al…bebelusului. Concret, nu mai tîrziu de 2010, se preconizează ca fiecare nou născut să beneficieze de un cont bancar. Primul virament, de 500 de euro, va fi făcut de către instituţia guvernamentală, urmînd ca părinţii să depună anual alţi 500. Sumele se anunţă a fi deductibile din impozitul pe venit.

Banii vor fi folosiţi exclusiv pentru educaţie, părinţii nu vor avea acces la sumă, iar copilul îi va putea utiliza numai după vîrsta de 16 ani. Interesant e faptul ca, dupa primul val de emotie părinţii nu par foarte entuziasmaţi de idee. Din ce mi-am permis sa chestionez brava masura este catalogata drept-“O nouă aberaţie împachetată constructiv. Iniţial ai o tresărire preafericită că, uite, iar îmi dă Guvernul bani, după care te pui pe gindit. Deci, după un calcul simplu, în 16 ani teoretic se strîng 8.000 de euro, din care 7.500 depuşi de subsemnatul. Păi atunci cum îşi permite statul să-mi interzică să mă ating de ei? Băncile, dacă chiar ţii să faci vreun cont, au o deja o mie si una de oferte mult mai flexibile în direcţia asta..

sau-“Din cite stiu este criza financiară! De ce să bag bani în conturi acum? De ce să nu-mi finanţez copilul, fie şi educaţional, ori de cîte ori îmi permit, că doar şi pînă la 16 ani îi trebuie, şi nu puţin” se intreaba as spune perfect motivat altii.

In fine, o a treia categorie refuză să ia măcar în serios ideea. “Hai să zicem că adunăm banii ăştia. Cînd i-o scoate fiică-mea la 16 ani, cum dovedeşte ea ca i-a folosit în scopuri educaţionale? Adună bonuri şi chitanţe? Sau plăteşte emancipat, cu cardul? Dar un pachet de măsuri în caz de abatere n-a elaborat comisia?”

Deznodămîntul e unic. Ţi s-au făcut cadou nişte euro, care de fapt sînt egali cu zero, pentru că nu-i poţi folosi. Da, teoretic i-ar putea folosi elevul… după 16 ani. Însă, după mai bine de un deceniu, cine ştie care o fi echivalentul în lei a 500 de euro. Iar dacă privind problema din punct de vedere bancar, sună şi mai prost. “După cîţiva ani, funcţie de oferta băncii, un cont care nu cunoaşte mişcări valorice de nici un fel se închide. Chiar dacă nu s-ar închide, iarăşi funcţie de oferta băncii, sînt percepute comisioane de administrare” apreciaza orice consilier bancar.

Dacă insistăm, observăm şi că măsura cere o interrelaţionare impecabilă între instituţii. Da, Guvernul alocă nişte bani. Cine-i administrează şi la ce nivel o face?Ministerul educatiei?La nivel naţional sau local? Încercînd un răspuns, am întrebat un ieşean vremelnic membru în comisia originala cu pricina si cadru universitar in …viata de zi cu zi.

Răspunsul a fost vag, pentru că , ce e nou, detaliile pur si simplu nu au fost stabilite. “Vorbim de un cumul de propuneri şi există încă lacune. De abia de acum vor fi studiate şi propuse detaliile tehnice ale diverselor iniţiative”, desconspira prof. univ. Tudor Luchian. Fără şagă şi fără a ne îndoi că intenţiile sint bune, dacă sînt măsuri propuse a se aplica începînd cu 2010, de aceste detalii cînd şi cine are timp?

Privite cu suspiciune sînt şi următoarele obiective: obligativitatea grupei pregătitoare la 5 ani, lecţiile ce vor putea fi alese de elevi din Biblioteca Virtuală, creşterea de 5 ori a producţiei ştiinţifice sau transformarea cadrelor didactice în “elita profesională a naţiunii”. (R. Sofian)

COMUNICAT DE PRESĂ

Rectorul Doru Tompea instaureaza legalitatea si normalitatea la UPA din Iasi

7.09.2009

Conducerea legală a Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi este în măsură să vă aducă la cunoştinţă următoarele:

1. Prin Ordinul nr. 4294/2009, Ministrul Educaţiei, Cercetării şi Inovării l-a confirmat în funcţia de rector al Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi pe Prof. univ. dr. Doru Tompea. Din această calitate, Prof. univ. dr. Doru TOMPEA exercită atribuţiile prevăzute de legislaţia academică în vigoare pentru această funcţie: ordonator de credite, angajator şi unic emitent al actelor de studii.

2. În afară de atribuţiile ce decurg din funcţia de rector, conform Art. 2 al ordinului invocat şi HG nr. 749/6.07.2009, Prof. univ. dr. Doru TOMPEA are şi mandatul ca, împreună cu Direcţia Generală Învăţământ Superior şi Direcţia Juridică şi Control din cadrul MEdCI, să readucă la legalitate Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi.

3. Pentru aplicarea prevederilor Ordinului nr. 4294/10.06.2009 şi ale HG nr. 749/6.07.2009, Rectorul Doru Tompea a luat următoarele măsuri:

1. A continuat procesul de încadrare a personalului didactic şi nedidactic de la Facultăţile de Drept şi Economie. În acest sens, menţionăm că, la Facultatea de Drept, exceptând trei cadre didactice, întreg personalul didactic ce poate fi încadrat conform legislaţiei în vigoare a semnat contracte cu angajatorul legal, Prof. univ. dr. Doru Tompea; la Facultatea de Economie, s-a asigurat încadrarea cu personal didactic, exceptie facand familia Niculescu, finii şi afinii acesteia;

2. Continuă procesul de preluare, evaluare şi inventariere a bazei de date a studenţilor de la Facultăţile de Drept şi Economie, proces ce se va finaliza până la începutul noului an universitar;

3. S-au preluat spaţiile didactice şi administrative ale Universităţii, în baza unei Decizii a Rectorului, în prezenţa unor comisii de recepţie şi inventariere. Specificăm că spaţiile aferente Departamentului Financiar-Contabil au fost sigilate şi vor fi preluate în prezenţa unei firme de audit financiar şi contabil, firmă ce va analiza toate datele financiare şi contabile care au aparţinut organizaţiei non-guvernamentale UPA Iaşi, urmând să clarifice, conform legii, modul în care s-au gestionat resursele financiare şi materiale de la apariţia Legii nr. 408/2002 şi până în prezent;

4. Printr-o decizie a Rectorului, spaţiile didactice şi administrative au fost alocate, spre utilizare, în conformitate cu structura legală a Universităţii şi cu ponderea specializărilor acreditate şi autorizate;

5. Continuă pregătirea examenului de licenţă de la Facultatea de Economie, o comisie desemnată de Consiliul Profesoral ocupându-se de verificarea corectitudinii dosarelor candidaţilor;

6. În conformitate cu HG nr. 749/72009, personalul didactic şi nedidactic de la facultăţile aparţinând Universităţii „Apollonia” s-a reorganizat, urmând ca situaţia spaţiilor pe care, în prezent, le ocupă în imobilele aparţinând Universităţii „Petre Andrei” să fie clarificată de conducerile celor două instituţii. Anunţăm studenţii Universităţii „Apollonia” că, momentan, secretariatele Facultăţilor de Medicină Dentară şi, respectiv, de Ştiinţe ale Comunicării funcţionează în imobilul din Str. Păcurari nr. 11, aflat în proprietatea acestei instituţii;

De asemenea, suntem în măsură să vă informăm că Ministrul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, Doamna Ecaterina Andronescu, a pregătit nota de fundamentare pentru completarea HG nr. 749/2009, astfel încât aceasta să includă şi Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi, cu structura sa legală, transmisă la MEdCI de către Senatul Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi, structură ce conţine toate specializările acreditate şi autorizate.

Întrucât, în această perioadă, au loc activităţi privind inventarierea şi realocarea spaţiilor, procesul de înscriere a studenţilor se desfăşoară la standurile amenajate în spaţiul Librăriei Universităţii.

Avand in vedere tentativele brutale ale lui Niculescu de a destabiliza functionarea normala a UPA din Iasi, atentionam public firmele de paza cu activitate in Iasi ca orice contract semnat intre acestea si cetateanul mentionat, in numele UPA din Iasi, este nul de drept. Singura persoana indreptatita sa semneze acte este rectorul confirmat de MEdCI, Prof. univ. dr. Doru Tompea.

Pentru ca momentan scenariul carierei mele profesionale a intrat in deriva dar si pentru ca mi se oferea sansa sustinerii din umbra a unui altfel de manifest feminist am cedat ieri invitatiei venite din partea fundatiei iesene cu segment tinta bine conturat…Pro Women.

Prilejul conferintei gazduite de Clubul Bursei a fost se pare gongul de final a unuia dintre mai nou, foarte des invocatele programe regional transfrontaliere de care nu ma indoiesc ca veti mai fi auzit. In cazul de fata povestea a jonglat cu atuurile unui parteneriat perfect previzibil Romania-Republica Moldova dar si cu o

cazuistica interesanta, rezumata pe scurt la implementarea unui Centru de Afaceri pentru Femeile Antreprenor. Ei? Cum va suna?

Pe mine curiozitatea nu m-a ucis dar a atins cota suficienta de atac teoretic cvasi-necesara jurnalistului din mine. Am sa omit voit detaliile pur teoretice si usor susceptibile de plictis, inerente proiectelor emancipative de gen, in favoarea unui slalom printre momentele sa le numim cheie le intrunirii.

Pentru inceput artificiile de atmosfera-citeva zeci de absolvente aparent satisfacute de parcurgerea etapelor de consultanta business si o gazda pe masura. pe care, recunosc ca am apreciat-o sincer atit pentru fluenta discursului cit si pentru sinceritate de exemplu citi aplicanti ai unui astfel de program national admit ca in urma experientei starea infrastructurala a ONG-ului condus a avut de cistigat?)

Modalitatea de proiectie a rezultatelor a fost si ea inspirat aleasa constind din una bucata filmulet inteligent si concentrat realizat. Nelamuririle de suprafata au fost cu succes spulberate.

Aflam astfel printre altele ca obiectivul strategic implica sprijinirea femeilor antreprenor in vederea dezvoltarii sustenabile si contributiei la dezvoltarea socio economica a regiunii Siret-Nistru-Prut, grupul tinta beneficiar a insumat aproximativ 100 de femei liber intreprinzatoare din R. Moldova si alte 50 din Romania, in timp ce bugetul alocat a atins pragul a 232.290 euro.

La capitolul activitatilor sa admitem destul de generos finantate au intrat misuni precum cea a initierii unui studiu privind nivelul de implicare al femeilor in sectorul business, elaborarea unui ghid de bune practici in cooperarea economica transfrontaliera si a altuia destinat femeii antreprenor, precum si deschiderea unei baze de date pe care femeile regiunii tinta sint invitate sa o acceseze oricind.

Personal am gasit absolut revelator raportul privind mediile de afaceri ale tarilor implicate.Zicere de la raport…

Desi exista numeroase similitudini intre firmele din regiunea transfrontaliera principalul factor inhibator colaborarii ramine birocratia stricta si costurile ridicate pentru export.Intrarea Romaniei in UE a oprit micul comert de frontiera impunind noi piedici in comertul celor doua state.Desi distanta fizica dintre Iasi si Balti este de sub 100 km timpul alocat unui transport sau simplei treceri a frontierei adauga costuri substantiale oricarui schimb comercial.Nu exista practic o piata structurata a serviciilor si produselor suport pentru export iar activitatile productive existente se adreseaza preponderent doar exportaorilor actuali eliminindu-i pe aspiranti.Nu exista nici o segmentare a pietii in baza grupurilor tinta ale clientelei.Ne exista o strategie nici la nivelul firmelor de aici rezultind probleme legate de stabilirea adecvata a preturilor si evaluarii calitative a manoperei.Firmele lucreaza reactiv si nu sub umbrela solutiilor la provocarile viitoare.Totodata se impune o diversificare a profilurilor producatorilor din Moldova, cel preponderent agrar actual depinzind atit de factorul productivitatii influentat la rindu-i de conditiile meteorologice dar si de factorul politic ce nu reuseste sa incheie acorduri favorabile pentru exportatori.

Si totusi,pe acest fundal economic si relational deloc roz citeva zeci de femei au debutat la Iasi sau dupa caz aprofundat tainele antreprenoriatului si-au indraznit sa-si contureze in urma sesiunilor de instruire si descifrarii planului individual de afaceri un vis.Fecare dupa buget.Paleta optiunilor destainuite a fost cit se poate de larga de la gogoserie la restaurant, de la design in marochinarie la scoala privata.

Si pentru ca prefer in ciuda evidentelor finalurile fericite am sa inchei cu devoalarea a trei povesti de succes a implicit trei femei care-si merita pe deplin ….povestea.

*

Mihaela Negru se declara manager in turism..de meserie.Asta pentru ca a lucrat in domeniu de cind se stie.Este unul dintre pionerii Sapard,deschidere-vizionara ce i-aadus dupa cum marturiseste lupte sustinute cu functionarii din sistem conform principiului-cu cit programul mai nou cu atit travaliul administrativ mai mare.

Momentan este fericita proprietara a unui centru de cazare in Letcani si declara ca adevarata cheie a succesului este un moment de disperare.Mentor spiritual i-a fost profu de psihologie din liceu si sfatul sau.Daca n-ai sa fii o saptamina portar n-ai sa stii cum sa ceri altuia sa fie.Tradus indemnul dinsei este la cumpatare vizavi de alegerea domeniului afacerii-hazardati-va la ceea ce stiti deja sa faceti.In plus e nevoie totusi de informare continuua, fantezie si un strop de nebunie.

*

Galina Marchitan este originara din R. Moldova dar casatorita si stabilita de 13 ani in Romania .Declara ca s-a adaptat usor si a trecut de barierele culturale pentru ca detine o doza importanta de incredere si este adepta rezolvarii lucrurilor din mers.Sustine ca prea multe planuri si startegii ar fi oprit-o din mersul firesc.A abandonat avantajele un ei diplome de inginer electronist pentru un hobby-tricotajele.Administreaza acum alaturi de familie firma 13 grade-tiulatura propusa se pare fast de fiul-medic Stanislav.A pornit cu o masina de tricotat si participa acum la tirguri internationale.Luna viitoare e asteptata la Paris.Sfatul dinsei vizavi de succes sta in …adaptare si incisivitate in promovare.

*

Si la final povestea Loredanei Manea fost angajat, fost director de marketing , actual actionar al tipografiei Crescendo.Marturiseste ca nu a primit cu bucurie propunerea sociativa considerind-o la inceput doar un tertip managerial cu scop de neacordare a cererii de majorare salariala.Sustine ca pe linga satisfactii noua pozitie implica inzecit mai multa responsabilitate.Ca angajat imi vedeam de indplinirea sarcinilor, ca director propuneam solutii si ma asteptam ca ceilalti sa le puna in aplicare.Acum astept solutii si ma declar deschisa inclusiv celor inovatoare cu rata aparent restrinsa de succes pentru ca orice decizie ma influenteaza direct.

Sfat general valabil—Fiecare zi te pregateste pentru urmatoarea.Daca intelegi ceva din ea!

(Raluca Sofian )

Studenţii Departamentului Germanistică din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii Al I Cuza s-au decis pentru un experiment aparte. S-au gîndit să-şi verifice abilităţile lingvistice dobîndite şi să-şi elucideze totodată ceva curiozităţi prin realizarea unui scurt film intitulat Privire din Exterior şi menit să nuanţeze realitatea vieţii de student străin la Iaşi.
Filmul pune de fapt cap la cap o serie de interviuri realizate împreună cu beneficiarii programelor europene de mobilităţi dar şi cîţiva tineri voluntari.
Întrebările au vizat în mare parte experienţa şi gustul aventurii academice sau sociale ieşene. Deşi s-ar putea ghici refrenul alternativelor de răspuns cîteva detalii personalizate fac deliciul demersului.
Astfel Olivier Hauser ar defini Iaşul drept … schimbător.
„Din toate punctele de vedere atît al vremii cît şi a oamenilor săi. Se simt oscilaţiile de venit diferenţele între bogaţi şi săraci mi se par extrem de clar trasate. Din fericire indiferent de categorie influenţa latina se simte. SÎnt aşa cum li s-a dus vestea deschişi şi în general bine dispuşi”.
Susan Kneife îşi testează aici veleităţile de asistent social voluntar şi dă dovada unei sincerităţi debordante.
„N-am prea avut de ales. Practic am fost trimisă la Iaşi de către agenţia de voluntariat pentru care activez în Leipzig. România nu se numară printre favoritele de pe lista dar m-am decis s-o iau ca pe o aventură. Drumul Bucureşti-Iaşi mi s-a părut dezolant. N-am văzut în viaţa mea atîta spaţiu liber şi am catalogat totul drept o ciudată monotonie. La Iaşi lucrurile nu s-au schimbat neaparat dar diferenţele mari dintre clădirile urbane şi statutul social al oamenilor mi-au fost obiect de studiu. Tot n-aş locui aici dar cu siguranţă am trăit experienţe inedite. Prima în top ar fi vizita făcută într-un sat din Piatra Neamţ. Masă mare şi încărcată, în aer liber, joc, straie, aşa am înţeles că le spune cusute de mînă şi senzaţia întoarcerii în timp cu cel puţin 50 de ani. Despre toate astea nu m-am putut abţine să nu povestesc amicilor mei”.
Rene Hatsfild se recomandă drept informatician „de Konstanz” şi ieşean cu vechime. El a ales să aprofundeze puţin senzaţiile autohtone printr-un curs de un an şi jumătate de limba şi literatura română. Surprinzător sau nu a făcut-o pentru că dorea să-i înteleagă mai bine pe prietenii români de … acasă.
„Între România şi Germania de Est, fost comunistă, am găsit destule similarităţi. Pînă şi unele sate prin care am trecut îmi aduc aminte de cel al bunicii mele. Pe ieşeni îi iubesc pentru că îi găsesc curioşi şi dornici să progreseze. Şi au un spirit rebel şi provincial aparte. Vara trecută mă întrebam unde au dispărut cu toţii. I-am regăsit pe toţi la Vama Veche un loc pe care am înţeles că nu mulţi români îl mai apără.”
Pentru vecinii întru sînge latin Iaşul pare să aibă puterea de-a schimba mentalităţi.
„Am fost prevenit să nu aleg Iaşul în mare parte graţie impresiei nu foarte favorabile de care se bucura românii în localitatea de unde provin. Parţial aveam şi eu îndoieli dar au fost în proporţie de 90 la sută spulberate. Curios cei de aici mi se par total diferiţi şi am acuta senzaţie că înafară migrează doar … ceilalţi. Apoi am descoperit călătorind Clujul, Braşovul… şi m-am refugiat adesea la Lacul Roşu. Aveţi peisaje surprinzătoare. Culinar am o singură nemulţumire. Poate că sînt un consumator înăscut de peşte dar tot cred că se face exces de carne de pasăre” îşi împărtăşeşte aventura Faustulo, originar din Santiago de Campostela.
Ca aspect negativ mai toţi intervievaţii au dezaprobat starea proastă a drumurilori şi … lipsa de promovare a atracţiilor turistice fie ele şi urbane. Pia din Konstanz a dat glas obiecţiei generale.
„Iaşul este frumos. Am nimerit poate anul acesta aniversar 600, am avut ocazia să văd proiecţii şi fotografii vechi şi am fost impresionată de istoria pe care o are în spate. Din păcate nu este promovat. Eu am încercat să-l descopăr pe ghicite. Dacă întrebi, neavînd la îndemînă un ghid ţi se sugerează exclusiv două destinaţii Palatul Culturii şi Mănăstirile şi ele în renovare sau închise.” Este Iaşul mai mult decît atît ? (R. Sofian)Satul românesc a fost de cînd se ştie prilej de poveste şi nici acum deşi părăsit nu-şi pierde ineditul. De cînd aventura din vieţile bătrînilor lui se împleteşte mai abitir cu cea a tranziţiei (de orice fel) a rămas poate singurul loc în care îţi permiţi un zîmbet sincer în faţa readaptatelor curiozităţi patriarhale. (Raluca Sofian)

Peste vară, în Campusul “Tudor Vladimirescu” ritmul studenţiei încetineşte şi încercînd o promenadă pe aleile semipustii observi amănunte pe care cu ceva timp în urmă le-ai fi putut nedrept trece cu vederea. Eu am făcut, de pildă, un gen de fixaţie imagistică asupra unei rulote de-un farmec boem din curtea Punctului de servire a mesei, situat vizavi de T13. Mobilul deţine momentan rolul practic de suport de flori. Spaţiul verde, iarba înaltă, terasa din fundal şi-un trup feminin sculptat în piatră îţi induc instantaneu starea aceea pe care poate n-ai mai experimentat-o de la ultima vacanţă şcolară.

Chemaţi administratorul

Posesorul automobilului “în tendinţe” este domnul Dorel Butnaciuc, un personaj la vreo 60 de ani, cu trăsături ce sugerează un Gerard Depardieu autohton. E amiabil, curtenitor şi se recomandă simplu nea Dorel. Şi ţine să i te adresezi astfel. Aflu că este “expertul în atribuţii gospodăreşti” al complexului politehnist de peste 35 de ani. “Cred c-am mai încercat o slujbă sau două, dar aici mi-e locul şi am avut timp să-l cunosc ca-n palmă. M-am ocupat o viaţă de vechea cantină, care a fost demolată. Acum mi-a încăput pe mîini sala asta. Nu se găteşte, ne aprovizionăm de la Agronomie. Peste vară mai răruţ cu activitatea, dar locul nu-i complet fără rînduire. Mai au cîte o întîlnire, baieţii ăştia de la Best”, îmi spune omul, trădînd afecţiune. “Băieţii de la Best” sînt în fapt Asociaţia studenţească omonimă, a cărei activitate, de care recunosc, nu auzisem, mi se pare atractivă şi interesantă. La fiecare sfîrşit de an universitar, o săptămînă, două sau trei cum a fost să fie anul acesta, nea Dorel le lasă sala pe mînă sala. Se gospodăresc în tot acest timp singuri, ca-ntr-o tabără de vară. Au invitaţi studenţi străini şi pun la cale seri culturale. Nu fac rabat de la tradiţii şi încearcă, la propriu, aventura multicularităţii. Pereţii aceia au găzduit pe rînd, seri olandeze, ceaiul englezesc sau mirajele japoneze.

Omiprezenţa

Multă lume îl ştie pe nea Dorel, dovadă şi că, la două-trei replicil conversaţia ne este “sabotată” de cîte un salut. “Lumea întreabă de ce am rămas atîţia ani. Simplu. Tinereţea lor… Încerc să-i ajut cu ce pot, stăm la taclale, vin să-mi divulge secrete sau să-mi ceară cîte un sfat. Eu de la ei împrumut elanul. Aici, deşi îmbătrîneşti, n-ai timp să simţi asta”.

Nostalgic

Îl ascult cum povesteşte. Nu încerc şi nici n-am de ce să-l întrerup. “Ştii, studenţia parcă era altfel odinioară. Regret feţele tinerilor de atunci. Erau mai senine, mai încrezătoare. Petrecerile mai aveau un iz de nonşalanţă şi inocenţă. Doar bere şi ţigări se dădeau pe sub mînă. Şi asta în glumă şi cu-n aer de vinovăţie. O bere în cameră era motiv de invitaţie la un ceas petrecut împreună. Îmi lipsesc serile în care tinerii se mai sărutau pe furiş şi-mi lipseşte mult, vechea cantină. Acolo se adunau mulţi. Cu cît mai mulţi, cu atît mai bine. Discuţiile se prelungeau. Erau nu ştiu, mai uniţi. Răsăriseră şi atunci vreo trei discoteci, dar rar întrezăreai vreo bătaie dar şi atunci copilăreşti, de la vreo fată. Şi-mi răsună în urechi Greieru. Acum nimeni nu mai reţine cum îl chema pe studentul acela din anii ‘85, dar toţi l-au reţinut cu drag. Pe el şi pe chitara lui. Ieşea în fiecare seară pe bancă chiar acolo, în faţă la T1, şi aduna grupuri-grupuri de gură cască la spectacol.

Ce s-a schimbat?

Nu mă aşteptam la multe cînd i-am adresat întrebarea. Am greşit. Ştia precis ce s-a schimbat. Îmi povesteşte de invazie. De maşini, de oameni şi de firme, de cum,cantina a devenit mall, de discoteca transformat-n club nocturn, de “electro”, de “house” şi de îndepărtare. “Cum să mai iubeşti inocent o fată cînd un dans nu mai înseamnă să o ţii în braţe şi cum o mai poţi privi cu respect cînd te complaci în prostituţie?” continuu eu şirul retoricelor gînduri şi mă aprobă din priviri. Cum să fii senin cînd fuga cu prietenii şi-un cort s-a pierdut în spatele epatantelor străinătăţuri cu scop unic de impresionare? Nu mai e timp de palavre… Camerele de cămin s-au transformat în mici redute. Toţi sînt obosiţi – fie de necesitatea unui serviciu pentru a se întreţine, fie de o noapte de fum şi zgomot, pentru că acordurile au dispărut.

Atipicul modern

Nea Dorel rămîne cu adevărat un personaj. O îmbinare de bon ton uşor circumspect pentru analistul neavizat. Din vechea cantină el a salvat un singur obiect: statuia de patrimoniu pe care “netrebnicii” vroiau s-o sfărîme. Are un cult pentru ea. A adus-o aproape ca să-i poarte de grijă. Şi vrea să o pună în valoare. A vorbit chiar cu “amicul Crengăniş” (da, e sculptorul-autor al leilor de la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”) să o recondiţioneze puţin.

Pasiuni

E amator de călătorii şi cu rulota asta a vazut multe în doi ani. Viaţa nomandă îl prinde. Cea mai recentă pasiune e însă o motocicletă cu care a văzut Transfăgărăşanul. Stă bine şi cu Internetul. Cum de? A, păi pînă mai ieri a fost student, a terminat şi are diploma lui de licenţiat la Politehnică. Nea Dorel nu-i dealtfel la prima facultate. Acum 35 de ani a încercat şi “apele” Medicinii. Nu orice, ci chirurgie. După doi ani a renunţat pentru lotul de juniori la baschet. Pasiune perpetuuă căreia îi dă şi acum curs săptămînal. “Mai joc cu tinerii de-o seamă cu mine. Pe terenul utramodern. Asta e. Eu rămîn aici. Indiferent de vremuri, am să sufăr cînd nu voi mai vedea aleile acestea pline”, încheie nea Dorel. (Raluca Sofian)

Universitatea Al I Cuza a incheiat prima oficialitatile sesiunii estivale de admitere iar datele statistice furnizate de Compartimentul Media al institutiei de invatamint superior sint cit se poate de interesante.
Aflam astfel ca aproape 13.000 de absolventi de liceu si-au incercat norocul si depus in acest an candidatura la nivelul studiilor de licenta.
Cele mai mari ultime medii au scos din anonimat Facultatea de Litere a universitatii unde la sectia Traducere si interpretariat- engleza, ultimul loc cu avantaj bugetar a fost adjudecat cu pretul unei medii de 9.91 iar pentru adeptii Limbii si Literaturii Engleze cota a scazut cu doar citeva sutimi, ultimul admis afisind un onorabil 9.64. Pe locul trei in clasmentul interimar se regaseste Facultatea de Drept unde la specializarea cu acelasi nume nu s-a intrat cu mai putin de 9.62.
Statistic vorbind candidatii cuzisti provin intr-un procent de 76.25 la suta din mediul urban, sint in proportie de 71.47 la suta de sex feminin si de 96 la suta necasatoriti. Din punctul de vedere al nationalitatii segmentul competitorilor proveniti din Republica Moldova a crescut in acest an la 3 la suta.
Un alt amanunt interesat ar fi cred acela ca intr-un procent similar (de 3 la suta) aplicantii urmeaza deja cursurile unei alte facultati ceea ce din doua una-fie motivarea si performanta creste fie protagonistii au constatat inutilitatea primei optiuni.
Per ansamblu situatia inscrisilor este una stabila 84 la suta dintre candidati declarind ca nu participa in paralel la o alta sesiune de admitere.
Ca informatie pro bono ar fi poate interesant de mentionat faptul ca in timpul perioadei de inscriere si in zilele de admitere, informatiile despre Admiterea la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” au fost vizualizate in medie de 15.000 de persoane/zi.
In ciuda faptului ca serverul universitatii nu a mai putut face fata numarului de vizitatori, candidatii au putut afla rezultatele la admitere, de pe un site cu noutati al universitatii, gazduit pe un server din strainatate – www.infouaic.com. In cursul acestei saptamani, site-ul a avut o medie de aproximativ 300.000 de accesari pe zi. (Raluca Sofian)

Dupa ce nu mai departe de ieri cei din Federaţia Educaţiei Naţionale o acuzau printr-o pligere adresata CNCD pe Ecaterina Andronescu de discriminare in problema candidatilor Spiru Haret si a sustinerii examenului de titularizare, sindicalistii reiau azi fidel corespondenta si tirul invinuirilor asupra deciziilor considerate nimic altceva decit stratageme menite a perpetua starea de haos si de incertitudine intr-un sistem deja bulversat de promosiuni neonorate si de imixtiunea permanenta a politicienilor.
Concret ministrul de resort este sanctionat printr-un comunicat de a nu se fi sfiit sa incalce o data in plus parteneriatul social si acordul semnat cu sindicatele din invatamint in luna mai.
Sursa spiritelor incinse pare a fi recent-trimisa adresa in teritoriu prin care doamna ministru solicita expres inspectoratelor scolare judetene sa refaca planurile de scolarizare astfel incit sa primeze criteriul economic dar nu fara a consulta insa si numarul de norme didactice in care trebuie sa se incadreze.
In traducere libera indemnul ministerial certifica sentinta a circa 20.000 de disponibilizati de vreme ce posturile din invatamint urmeaza a suferi o reducere de aproximativ 4 procente. Si asta in conditiile in care in aprilie se declara raspicat ca ajustarile in rindul resurselor umane ies din discutie.
Dincolo de atitudinea dictatoriala, specifica regimurilor totalitare atribuita dnei. Ecaterina Andronescu si motivata prin intentia de a lua decizii de una singura sindicalistii considera ca in contextul in care se vorbeste progresiv despre descentralizare ministrul omite sa ia in calcul toti tremenii ecuatiei si impune un număr de norme pentru fiecare judeţ indiferent de condiţiile în care se desfăşoară activitatea în teritoriu.
Una dintre consecintele clare ale aplicarii masurii ar fi reluarea practicii de comasare si revenirea la clasele in format din 35-40 de elevi. Curat suicid la capitolul..calitate.
Pe de alta parte insa voci circotase ar putea acorda circumstante atenuante ministrului de vreme ce istoria recenta a negocierilor purtate cu formatiunile sindicale arata clar ca rezultate rodnice n-au fost bifate decit in rare si incerte ocazii.
Din pacate mingea invatamintului autohton ramine in teren, refuza sa intre in vreo poarta si e sutata neregulamentar de ceva mai multi titulari decit numeric posibil intr-o echipa decenta. (Raluca Sofian)

In calitate de redactor pe invatamint recunosc ca am urmarit indeaproape si uneori cu pasiune activitatea celor de la ANOSR (Alianta Nationala a Organozatiilor Studenteşti din Romania).

I-am apreciat pentru au stiut de cele mai multe ori sa ia atitudine si sa-si asume spre deosebire de buna majoritate a organizatiilor de tineret punctul de vedere-cit , pe cine si ce a schimbat acesta ramine desigur o alta poveste. In consecinta fie ca am salutat initiative precum realizarea unei Carti Negre a Invatamintului Superior Romanesc sau am nuantat cu cinism demagogia regasita cu succes in manifestul lor impotriva clasamentelor institutionale de orice fel, am sfirsit prin a le astepta reactiile.

Acestea fiind spuse se intelege de ce m-a uimit intr-o prima faza lipsa flagranta a unei luari de pozitie vizavi de un aspect ce ar trebui sa intereseze direct beneficiarul procesului de invatamint superior si vorbesc fireste de deja ultra mediatizatul scandal Spiru Haret. Tocmai cind ma resemnasem sa dau vina pe sezonul estival descopar ca organizatia a remis totusi o declaratie de presa.

Actul cu pricina debuteaza destul de sec printr-un paragraf pretios sortit pe scurt a aduce (cui?) aminte ca in contextul in care toti stakeholderii importanti din Romania sustin ca educatia este prioritate nationala, statul are un rol deosebit de important in coordonarea şi monitorizarea procesului educational, avand implicatii directe in asigurarea calitatii acestui proces.

Trecind cu vederea spiritul gratuit al introducerii si imposibilitatea lingvistica a producatorilor de mesaj in incercarea de a gasi un echivalent mai putin cool dar autohton stakeholderilor pasul doi, il reprezinta inserarea in text a unei ample definitii privind acreditarea si contextul ei legislativ conform legii calitatii adoptate undeva prin 2005.

De abia la pargraful trei semnatarii declaratiei ne dau ocazia de-a face cunostinta cu …intriga si o fac prin a sustine deschis ca

ANOSR considera ca universitatile nu trebuie sa aiba posibilitatea de a elibera diplome fara a beneficia de o evaluare stricta a standardelor calitative, legate de activitatea educationala dar şi institutionala. Aceasta evaluare trebuie realizata de catre o institutie abilitata in acest sens, independenta din punct de vedere politic şi financiar. Consideram ca orice sistem de educatie trebuie sa aiba un set de reguli general valabile şi aplicabile, precum şi un set de sanctiuni bine definite pentru incalcarea acelor reguli.

Permitindu-mi sa dezvolt putin chestia cu evaluarea standardelor calitative e veche chiar prea iar daca se intirzie gasirea unei solutii e tocmai pentru ca NU exista o institutie abilitata in acest sens, independenta din punct de vedere politic şi financiar. Dosarul cel mai popular ar fi in acest sens cel al ARACIS asociatie a carei misiune a fost suspectata de frauda in diferite etape ale activitatii sale. Oricum nu putine au fost senatele universitare care au ales sa atace deschis calificativele , gradele de incredere sau veridicitatea legala a acestui prestator de servicii evaluatorii dorit nationale.

Daca au avut sau nu dreptate e pina la discutabil. Ce mi se pare mie greu de inghitit e atitudinea universitara care in virtutea des amintitei autonomii reneaga orice incercare de evaluare si militeaza incet dar sigur pentru auto…evaluare. E cam acelasi lucru faptuit de catre liderii Spiru haret care si-au dat nu-i asa pina la urma singuri acordul functionarii.

Personal consider ca pina la setul de reguli general valabile şi aplicabile (putin probabil de vreme ce nu prea pare a se fi nascut comisia apta a coordona aceste atributii) mult mai simpla ar fi propovaduirea celor deja existente. Am urmat la rindu-mi cursurile unei facultati particulare in paralel cu cele ale uneia de stat si din cite pot sa-mi aduc aminte avizierul institutiei respective era impinzit cu, copii ale actelor oficiale care atestau, autorizau sau dupa caz acreditau diversele specializari. Mai mult in momentul depunerii dosarului mi s-a spus trans ca in eventualitatea alegerii x am obligativitatea sustinerii examenului de licenta in cadrul unei universitati de stat. In cazul meu a fost Universitatea din Craiova. Iiata de ce nu pot sa inteleg masura legarii la ochi a unora dintre studiosii de la Spiru Haret si lipsa lor de informare. Au fost trasi pe sfoara?

Fara indoiala dar au avut o parte de vina in acesta previzibila de altfel victimizare. Ceea ce nu disculpa desigur conducerea universitatii si ajungem in acest punct la setul de sanctiuni bine definite pentru incalcarea regulilor.Sigur ca da… Din ceea ce se discuta in acest punct nu vad din pacate decit un set -amenda aplicat studentilor nu si institutiei de profil.

in ceea ce priveşte situatia universitatilor scoase in afara legii, pozitia ANOSR sprijina demersurile de a reintegra cat mai repede toate persoanele afectate in randul absolventilor cu studii superioare, prin reatestarea diplomelor acordate de acestea fara a avea in mod legal acest drept si solicita ca procedurile de control şi reorganizare a licentei sa nu fie tegiversate, iar absolventii cu diplome anulate sa aiba şansa de a intra in legalitate in cel mai scurt timp. Total de acord desi recunosc ma declar circumspecta vizavi de numarul protagonistilor care se vor hazarda in aventura resustinerii licentei la stat si sint convinsa ca demersul nu va fi lipsit de surprize.Poate placute, cine stie! Oricum onest cred ar fi ca acesti mai putin norocosi beneficiari ai sistemului de invatamint romanesc sa aiba in compensatie sansa unui examen gratuit sau a unor eventuale despagubiri venite din partea universitatii care pe scurt spus…nu le-a folosit (poate cu exceptia aplecarii spre eruditie)-la nimic.

Ma declar in consecinta solidara ingrijorarii ANOSR fata de transformarea educatiei intr-o sursa de venituri cu pretul ignorarii clare a calitatii procesului si sustin alaturi de ei revizuirea şi redefinirea structurii didactice in universitatile-caz spre implinirea neintirziata a crezului bolognian…cel cu invatamintul centrat pe student. (Raluca Sofian)