Fostul ministru de externe Adrian Cioroianu a ales simbolismul Junimii spre a lansa ieri, 29 ianuarie in atmosfera intima a Galeriilor Pogor Fiul cel mai recent volum al sau -Geopolitica Matrioskai.

Prezenta domniei sale in urbe a fost insa fericit fructificata de membrii Asociatiei Est Democratia care au bifat un raspuns pozitiv invitatiei lansate la dialog si astfel in cursul diminetii studentilor la Istorie si Stiinte Politice vadit interesati, dar si profanilor aventurati pe tarim academic, li s-a predat “Lista lui…Cioroianu”, o foarte realista viziune asupra provocarilor geopolitice ce vizeaza si ar trebui sa capteze ceva mai pragmatic interesul Romaniei.

“Regret sa constat ca suferim parca de un soi de autism. Ne multumim cu discursuri pline de lamentatii despre noi insine si lipseste acut dorinta de a dezbate ce se intimpla in jurul nostru” a tinut sa puncteze invitatul chiar in deschiderea discursului sau. (E drept ca din ce in ce mai multe voci incep sa se intrebe, retoric din pacate, ce s-a intimplat si pe unde s-a ratacit impulsul strategic al Romaniei de altadata. Dar asta e o alta poveste)

Concret, ideea principala a intilnirii ar fi aceea ca refuzurile repetate venite din partea UE declanseaza in unele cazuri energii “negative” si au loc redirectionari de interese nu foarte greu previzibile.

La ce ar merita reflectat? Iata nominalizarile…

Cazul Republicii Moldova are parte de prim plan. In acest moment Romania nu reuseste sa fie explicita in a traduce realitatea nici la Bruxelles, nici la Chisinau. Si desi Moldova s-a confruntat in aprilie anul trecut cu o autentica revolutie, viitorul ei european nu este nici pe departe conturat. Pe 14 decembrie 2009 fostul responsabil european pe probleme de Relatii Externe declara explicit ca niciunul dintre statele Parteneriatului Estic nu este pregatit si ca, mai mult, s-ar putea ca demersul sa necesite provocarea unei intregi generatii, adica cel putin inca 20 de ani.

In contextul in care vechea Europa se teme de o eventuala extindere spre Rasarit iar Bruxelles-ul afiseaza o politica vaga, pentru tinerii din Chisinau s-ar putea ca varianta Rusia si interesele ei privilegiate sa reintre in carti.

Pe de alta parte pulseuri nationaliste au loc si in Ucraina iar ele in functie de rezultatul alegerilor se pot acutiza. De altfel fostul ministru a subliniat faptul ca aceste presidentiale ar fi meritat un interes ceva mai mare din partea mass-mediei autohtone dat fiind ca de reactia politica a Ucrainei depinde soarta intregului Parteneriat Estic. Ori si ea s-ar putea apropia aproape irevocabil de Rusia. Cum? Prin intrarea in Uniunea Vamala, oficializata in 2009 si care reprezinta nimic altceva decit revenirea Rusiei ca sfera de influenta in aria URSS-ului de altadata.

Pe termen mediu, Turcia devine una dintre cele mai mari provocari. Jignita de tinerea la portile UE de catre Germania si Franta si nemultumita de varianta doar a unui parteneriat largit Turcia pare decisa sa se impuna in sfera musulmana, isi reface legaturile economice si culturale de odinioara si este gata sa exlame “Europo, exista lume si inafara ta”. Tensiunile cu Israelul declansate dupa atacul din Gaza in 2008 ii cresc suplimentar cota de simpatie in rindul statelor arabe.

Aplicind acest scenariu pentru Roamnia istoria s-ar putea dovedi inca o data ciclica. Cu o dominatie sovietica la N-Marii Negre si Turcia la Sud ne intoarcem practic la epoca lui Petru cel Mare.

Ce e cu adevarat interesant e faptul ca intre cele doua exista un trainic parteneriat!

Rusia se pare ca detine totusi cheia…Iar ea ia forma contractului incheiat cu Iranul. Conform acestuia Iranul asteapta livrarea sitemului de rachete defensive S-300…

Daca Rusia face pasul, implicatiile sint majore: Israelul trebuie sa atace in maxim doua saptamini (pina la ansamblarea acestora), SUA care acum se multumeste sa vegheze va trebui sa ia in definitiv pozitie fiind vorba de doi parteneri importanti …Cum va reactiona lumea occidentala? Dar spatiul arab?

Recomandarea Matrioskai

George Friedman (fondator STRATFOR) prezintă în acest video opiniile sale, care stau la baza cărţii Următorii o sută de ani (tradusă şi în româneşte, Ed. Litera & Săptămîna financiară, Bucureşti, 2009)

(Raluca Sofian)

Dind curs unei invitatii indirecte, dintr-acelea primite via si date mai departe, am poposit zilele trecute in sala de festivitati a Colegiului National, cu gindul (marturisesc) gasirii unui antidot suplimentar necesar dupa-amiezei dealtfel monotone de iarna.

In fond de ce nu? Si separat si luate la un loc, indiciile sunau bine fie ca vizualizam lansarea cu numarul trei a unei reviste-concept sau dezbaterea asupra fatetelor performantei intr-un moment in care ai fi tentat sa gindesti cu precadere la fatade.

Plus, amanunt deloc neglijabil tot dialogul acesta potential controversat avea sa fie purtat -cum intr-atit de des ne-am obisnuit a spune-intre generatii.

Ei bine, de asta data reprezentantii generatiilor si-au dovedit afinitatea, au fost “pe felie” cum mult mai lejer am puteau-o spune si puzzle-ul cu veleitati culturale a putut fi dus cu succes la un bun sfirsit. Se putea si altfel…Au fost cazuri…Nu stii niciodata la ce sa te astepti cind intra in joc si-un strop de efervescenta adolescentina.

Pe scurt fie spus evenimentul in sine m-a surprins. Placut. Intr-atit de placut incit am cautat ulterior ecourile in presa. Si inclusiv un link ceva, spre care sa-mi pot permite a redirectiona cu gratie cunoscutii sa se rasfete rasfoind o publicatie fara false modestii…rara.

Daca acum scriu fie si tirziu e pentru ca nu le-am gasit. In acea dupamiaza unul dintre invitati sustinea ca “valoare unei carti citite se poate masura in durata timpului post lectura in care ea continua sa te obsedeze”. Parafrazind, zilele in care am continuat sa simt placerea discutiilor de atunci m-au determinat sa refuz sa le las sa se piarda oricum.

Un bun jurnalist ar fi detectat si dactilografiat o stire in genul: “Scriitorii cu patalama se refugiaza intr-o publicatie de liceeni”. Dar, pentru ca n-am dovedit de-alungul timpului doza necesara de cinism am sa-mi permit sa “crosetez” in detaliu.

ALECART (asa se numeste revista) e mult mai mult decit terenul de joaca al unor rebeli. E dupa cum bine puncta coordonatoarea proiectului prof. Nicoleta Munteanu, un concept. E rezulatul, daca vreti ceva mai vizibil, ruperii rindurilor si compartimentarilor clicheu de odinioara ce decretau ca adultii stiu iar ceilalti invata. Reteta s-a dovedit grozava pentru ca si unii si altii par sa vrea sa caute impreuna…Ce ? Solutii inteligente de a sta DEOPARTE (A L’ecart=deoparte). De ce? De tendintele de discipinare a unei realitati induse pe care nu o mai recunoastem.

Revista aceasta e un act de curaj -al inodarii unui liant intre discipol si magistru, si exceptia pozitiva de la regula conform careia “generatia asta, domnule, e lipsita de valori, impenetrabila, absurda si de neinteles”.

Ne-am obisnuit sa vorbim sub efectul de masa, uitind ca exista sentimente si atitudini singulare. Perfect asumate si responsabile.

Revista aceasta n-a optat pentru o redactie monopolista. Triada Colegiu National-Octav Bancila-colegiul sucevean Petru Rares a pariat pe o formula din start fericita menita a alatura la Cuprins recenzii grele (copii astia citesc pagini despre care multi adulti zis titrati le pastreaza in cel mai bun caz pe lista de asteptare: Orbitor, Ma numesc Rosu, Imparatul mustelor, Biblia de neon, Waiting for Godot sau recenta aparitie sub semnatura visnieciana Sindromul de panica in orasul luminilor), creatii literare si plastice, un interviu cu maestrul Porumboiu sau citeva subtil condimentate mini-cronici cinematografice.

Acestui ansamblu i se integreaza firesc capitolul…Universitaria, caruia au subsemnat criticii literari Bogdan Cretu si Antonio Patras, lectorul universitar, Marius Pasa, arhitectul Horia Tundrea sau analistul politic, Daniel Sandru. Ce au avut dinsii de spus trebuie pur si simplu citit. Ce e in plus de apreciat? Prezenta lor in formula completa la schimbul de replici sincere cu cei carora au ales pe undeva sa le fie poate mentori.

Interogativ sau plastic, plin de umor, cordialitate si pe alocuri tendinte sumbre discursul a fluidizat ginduri, curiozitati, sentimente si resentimente…De la starea de cititor a criticului literar, la lipsa de arta a politicului contemporan, de la inexistente retete de a alege si citi o carte la ambitii de declichetizare a portretului olimpic sau nemultumiri de asistent voluntar toate si-au gasit si timpul si locul.

Ce-ar merita in final de retinut? Ca intr-o lume in care vorba lui Visniec “nimeni nu mai citeste pentru ca toti scriu”, unii chiar nu o fac lamentabil si ca aceea stiu poate sa o faca pentru ca nu se mai limiteaza la asteptat modele, indemnuri repetate, legiferari, restructurari de materii sau, mai rau, de programe scolare.

Raspunsul unuia dintre olimpicii Nationalului la intrebarea clasica despre si cu modele mi s-a parut genial. Imi permit sa-l citez aici si sa-i cedez absolut voluntar drepturile intriseci de….concluzie.

“Am un poster in camera, dar e cu harta cerului. Exista nenumarate persoane pe care le admir, de la laureatii Nobel la prietenii mei, dar nu, nu mi-am stabilit un model spre care sa acced si nici nu am de gind sa o fac. In primul rind pentru ca as fi dezamagit de cit de putin am reusit sa intreprind si in al doilea rind pentru ca adevarata provocare e sa te depasesti pe tine, cel de ieri”. Memorabil!(Raluca Sofian)

Teodor Negoita (da, primul roman la Polul Nord) s-a aflat pentru citeva zile si pe meleaguri iesene dar, nu pentru infuzia de populariate care fara indoiala i s-ar fi cuvenit ci pentru a sustine prin aulele universitare un sir de conferinte cu scop…premeditat.

Posesorul Ordinului Naţional „Steaua României” in grad de Comandor conferit relativ recent de presedinte (e drept la recomandarea si insistentele Academiei Romane) se afla acum in ingrata misiune de a “produce” dupa cum bine spunea, un Memorandum menit a stringe laolalta semnaturi. Destinatar? Primul Ministru. Finalitatea? Acordarea unui buget minim necesar continuarii cercetarilor romanesti in Antarctica.

De ce o face, de ce refuza sa mai astepte? Poate pentru ca stie ca asta n-a folosit la nimic in trecut.

Alte raspunsuri, citeva directe si tot pe atitea adiacente au fost acordate in cadrul intilnirii la care directorul Institutul de cercetari polare roman i-a instigat pe tinerii studenti ai USAMV.

Incercind o sinteza s-ar putea spune ca acolo s-au confirmat pe rind, prezumtii:

Romania se afla printre putinele tari care intreprind cercetari la Pol dar autoritatile romane nu au o foarte mare legatura cu aceasta poveste; Romania se bucura de asemenea de o statie romaneasca permanenta de cercetare in Antarctica dar nu cladita cu eforturi financiare autohtone ci donata practic de guvernul australian, Romaniei prin eforturile Insitutului Polar Roman.

S-au divulgat secrete pline (la propriu si la figurat ) de seva-unele vorbesc depre cum singurele pretentii australiene ar fi avut si au in vizor vinul manastiresc autohton, altele despre vinatoarea americana de metoriti in Antarctica sau cartile postale scoase cu prilejul inaugurarii statiei romanesti nu de romani ci de neozeelandezi.

S-au spus povesti…despre dorinte ascunse de a potenta valentele trecutului stiintific (vezi cazul Emil Racovita s.a.m.d.) prin viziuni actuale ceva mai practice.

Si s-a incheiat cu marturisiri- Cu gindul la Antarctica, Theodor Negoiţă participa la întrunirile Tratatului Antarctic şi la alte evenimente, din dorinta potentarii activităţii polare româneşti. De la discursuri oficiale la mese rounde dar amicale toate au drept ca scop menţinerea relaţiilor cordiale cu factorii de decizie din domeniul explorărilor antarctice şi obţinerea de noi fonduri pentru folosirea Staţiei Law-Racoviţă la adevăratul său potenţial. Fara putina implicare a “nivelului inalt” mult prea putin inspirat de impulsuri patriotice insa, totul risca sa fie in zadar. De pierdut are inclusiv potentialul de imagine al Romaniei, unul nu foarte invidiat in acest moment.

Daca visele totusi inving exista deja planuri …pe rol.

Printre ele, ideea turismului la Polul Sud practicat deja cu succes de alte ţări cu staţii polare. In acest scop este planificata pina la finele lui 2010 adăugarea unui nou corp de cladire la staţia din Antarctica, folosită îndeosebi în timpul verii polare (3 luni pe an, decembrie – februarie).

Coordonatorii proiectului cred ca sumele obtinute din gazduirea unor astfel de turisti polari le-ar putea scoate din pericolul iminent cercetarea.

De stiut!

Prima si singura statie romaneasca permanenta de cercetare din Antarctica, donata de guvernul Australian Romaniei prin eforturile Insitutului Polar Roman, condus de Dr. Ing. Teodor Gheorghe Negoita.

Localizare si cai de acces

Latitudine: 69°23′18.61″ S, Longitudine: 76°22′46.2″ E

Distanta fata de Bucuresti in linie dreapta 13.352 km

Statia Law – Racovita este amplasata in Dealurile Larsemann, o zona stancoasa aflata la 3 km de coasta Ingrid Christensen din Tara Printesei Elisabeta, Antarctica de Est.

In apropiere, la aproximativ 2 km se mai afla Statia Zhong Shan a Chinei si la 1km distanta, Statia Progress II a Rusiei.

Accesul se face in principal cu elicopterul de la statia Davis, aflata la aproximativ 80 Km NE, pe jos sau prin mijloace motorizate pe rutele bine stabilite de la cele doua statii vecine, in cazul in care se foloseste transportul naval.

Istoric

In anul 1986 Australia a construit Statia Law pe actualul amplasament, fiind folosita de echipe pentru perioada de vara polara.

Incununand eforturile intreprinse intr-un program ambitios de peste 17 ani al exploratorului Roman Dr. Ing. Theodor Negoita si dupa 2 ani de negocieri, Austalia a decis sa transfere Statia Law Romaniei, urmand sa se numeasca Statia Law – Racovita si sa fie administrata de Fundatia Antarctica si Institutul Roman de Cercetari Polare.

La 20 Februarie 2006, prin ceremonia de transfer a statiei, Romania continua traditia inceputa acum mai bine de 100 ani de Emil Racovita, prin amplele sale studii biologice in aceasta zona.
Intrarea Romaniei in Antarctica printr-o statie permanenta reprezinta fara indoiala un pas important in afirmarea Romaniei pe plan international, numarul tarilor care se bucura de acest privilegiu nefiind prea mare.

Baza poarta numele primului explorator care a cercetat Anarctica de Est – Phillip Law si a lui Emil Racovita, primul biolog din Lume care a cercetat viata Antarctica in cadrul expeditiei Belgica (1897 – 1899).

In intervalul 21 decembrie-15 ianuarie, sub gazduirea Galeriilor Tonitza pictorul iesean Mihai Cotovanu lanseaza imperativ o provocare.

Titulatura demersului expozitional Sa vorbim despre peisaj intriga si descatuseaza anticipat un prim impuls. Acela de-a pasa un raspuns retoric si deopotriva interogativ in genul Ce-ar fi de spus?

In cazul compozitiei sau portretului de pilda poate ca o atare analiza plastica se contureaza legitim dar peisajul, cu precadere peisajul, se priveste. Si totusi…

Daca in cazul fiecarei transpuneri a unui talant se naste plauzibil dialogul poate ca peisajului ii putem adjudeca fara false dileme intreaga conversatie. Asta gratie deschiderii sale implicite nu doar la nivel epic sau pictural cit si emotional. Un atribut predilect minunii ce-si evoca starea de gratie dincolo de usile atelierului si care se lasa doar treptat si partial devoalata cu pretul studiului.

O stare ce poate ocoli spiritele moderne indragostite de viziuni sau procedee excesive dar care se daruieste fara indoiala adeptilor loiali. Ori nici perseverenta nici spiritul analitic nu i-au lipsit vreodata pictorului Mihai Cotovanu. Nici in anii tineri in care prima latura sa didactica ,nici in cei ai artistului zis amator, neabonat inca la consacrare dar fascinat pina la obsesie de, detaliu, citadin ,de arhitectura peisajului si de rigori grafice perfect impuse intentiilor cromatice.

Iata poate de ce lucrarile expuse acum pe simezele Galeriilor Tonitza pot fi socotite ca fiind expresia acestui crez personal si fatete sugestive ale unui discurs in detaliu insusit gratie Artei de a privi, asa cum marturisea autorul, tot prin intermediul unei expozitii incheiate nu mai departe de finele lunii trecute. Discursul naturii insasi.

Cumva, n-avem a sti cu exactitate nici cum, nici cind, Mihai Cotovanu a demistificat o serie de secrete vizavi de subiect. Printre ele am putut repera usor ceea ce fotografii numesc regula de aur a instantaneelor urbane.

Conform acesteia ar exista doar doua momente ale zile prielnice surprinderii unui cadru en plaine air : in zorii diminetii incepind cu circa 30 de minute inainte de rasaritul soarelui si la amurg. Explicatiile nu sint deloc straine de efectul optic al luminii ceva mai blinde, a contrastelor in consecinta mai delicate si de tot ceea ce am putea numi in definitiv echilibrul culorii.

Voit sau nu, consecintele acestei s-o numim stratageme pot fi admirate in lucrari ca Asfintit de soare in padure-unde lumina pare a se prelinge printre trunchiuri imbratisindu-le parca “ca de plecare” sau in diminetile strazilor Brindusa si Sf Andrei unde jocul rece dar viu al luminii te provoaca sa resimti nu doar spatiul dar uneori si aerul fluidizat printre ziduri.

In trecere fie spus povestea luminii continua firesc in “Luciul apei” , “Luminis” sau Inceput de primavara in padure.

Iernilor insa li se aloca instinctiv un spatiu aparte. Unul de acesta data lipsit de tipar, cel putin din punctul de vedere al contrastului. Paradoxal privindu-le resimti mai pregnant senzatia realului, fie ca vorbim de efectul uneori orbitor al zapezii din Case evreiesti , tonurile glaciare din Casa tiganilor sau efectul de frig si adincime rece reusit prin alternanta planurilor din Biserica.

Cu nimic mai prejos peisaje rurale precum Cantonul CFR, Casa batrineasca sau Drum de tara sparg anonimatul si devin dintr-un motiv banuit afectiv cu o nota si-un vibrato cromatic mai calde tinzind sugestiv spre acea doza optimista de culoare regasita in lucrarile ce reproduc spatii familiare.

O dovada in plus a implicarii emotionale de care se face iar si iar susceptibil …peisajul.

Final de an, lumini colorate, citeva zile in care ai in sfirsit motivul perfect sa te gindesti si la tine. Nu toti privesc tabloul de mai sus cu bucurie…iar in topul nostalgiilor furibunde se regasesc cel mai adesea persoanele singure (desi la o adica englezismul “single” ar fara suna fara indoiala ceva mai potrivit).

Sondaje recente atesta ca aproximativ 49 la suta din populatia adulta a globului se pregateste sa intimpine Anul Nou fara un partener. Cifrele se confrunta insa si ele ,nu-i asa, cu probleme de perspectiva iar diferenta dintre posibilitatea ca procentul sa sune trist sau realist o pot face la o adica doar cei ce traiesc temporar situatia.

Lor le oferim invitatia de-a detrona rind pe rind citeva dintre miturile singuratatii.

1. Cei solo se simt singuri de sarbatori- Nimic mai neadevarat!Nu mai putin decit toti ceilalti. De ce un logodnic sau o casnicie ti-ar garanta reusita unei seri? De singuratatile in doi ati auzit? Dar de rata divortului?

1. Persoanele singure sint la mina altora cind vine vorba de o invitatie-De fapt ele se bucura (tot satistic documentat), de o mai mare popularitate in perioada sarbatorilor si primesc mai multe si diverse oferte petrecarete tocmai pentru ca nu implica …prezenta la pachet. In plus nu sint nevoite sa faca compromisuri vizavi de …alegere. Au libertatea totala fie ca vorbim de un eventual partener, locatie, destinatie sau perioada unui sejur. Pe scurt, fac legea!

1. Solitarii nu prea stiu ce sa faca de sarbatori- Realitatea este ca au si timpul si motivatia de-a organiza totul ca la carte. Cu imaginatie si planuri de rezerva cu tot!

1. Singuraticii sint timizi- Timiditatea e supravehiculata si depasita cind e vorba de lipsa partenerului. In fapt inca activi pe “piata matrimoniala” au cel mai bun antrenament vizavi de socializare. Si-apoi motivele solitudinii ar putea fi tot atit de bine autoimpuse voluntar de o stare sau o atare scara a valorilor, nu?

In plus gindeste-te! Daca privesti partea plina a paharului sarbatorile devin ocazia perfecta pentru o eventuala cucerire, un chip nou in viata ta sau cel putin a unui numar proaspat in agenda. Deci nu renunta!

Totul e sa nu transformi magia anotimpului sau a unei seri intr-o simpla dar sustinuta vinatoare. Uita scopul si pune accentul pe mijloace. Rasfata-te si altura-te grupului colorat care te-a invitat nu “plina” dar ceva mai constienta de sine.

Psihologii sustin ca tot efortul sta de fapt in atitudine si ca cel mai bun test consta intr-o intrebare. Tu, te-ai intilni cu tine?

Daca raspunsul nu e cel asteptat …

• Remarca-te in multime-nu, nu prin rochia extravaganta sau trusa de machiaj transferata cu genorizitate pe fata ta ci printr-un accesoriu fin, mic, particularizat si sic. Uite ceva rosu sa zicem, ca sa acoperim si traditia perioadei.

• Zimbeste .Nici tu n-ai chef sa sustii un dialog cu o persoana morocanoasa. Asta in cazul in care ai fi macar tentat sa incepi una

• Cu simtul umorului la purtator-nu-i nevoie sa te transformi in bufonul serii dar, putin haz de necaz sau o serie de replici amuzante pliabile pe situatie vor avea succesul garantat.

• Fii relaxata!-daca iti propui cu orice pret sa impresionezi s-ar putea sa nu-ti iasa.Vei fi prea ocupata cu autocritica si cautarea cuvintelor incit sa petreci.

• Nu sta retrasa!-numai implicata intr-o discutie ai sansa sa demonstrezi sau sa aplici cele citeva sfaturi de mai sus.

• Pastreaza o unda de mister- Si discretie. Ca mai oricui altcuiva partenerului tau s-ar putea sa-i faca placere sa te descopere treptat si nu sa fie invadat ad-hoc de suma experientelor tale.

In rest multe altele n-ar fi de spus. De regula, relatiile intra vrem sau nu, in categoria abordarilor lipsite de retete. Dar unicitatea fiecareia in parte face parte din joc si cere farmec. Nu-i asa?

Aş vrea să pot răscoli poate întunericul călimării împotriva celor ce zic ca sînt prăfuit, confuz şi-ncep puţin cîte puţin să-mi pierd strălucirea…

Aş contracara cu evidenţe de genul unora ca “stai puţin, nu e tocmai vina mea”-dar ce folos să te încurci în poliţe? Nu mi-am propus să cerşesc atenţie iar gîndurile-mi de acum nu s-au născut (parol) din aroganţă. Dar chiar de-ar fi aşa, la drept vorbind, cine m-ar putea judeca?

Etimologii jură c-am fost sortit la faimă¹, amiciii mi-au născocit un suflet, în timp ce înscrisurile vremii se întrec în a-mi imortaliza initiaţivele. Ele îmi amintesc vag c-am jubilat în culisele primului spectacol, am deschis prima universitate, m-au delegat ca martor al primei uniri şi complice al celei dintîi pinacoteci. Cred că trebuie să fi fost undeva între momentul răsfoirii Junimii şi patentarea ideii de muzeu clipa cînd le-am pierdut pe nesimţite şirul. Pe drumul de la cetate la metropolă mi-au rămas între timp multe amintiri şi ceva mai puţini prieteni.

Vei spune că-i firesc. Vorbim de riscurile oricărei metamorfoze şi uneori de deriva unei urbi seculare în faţa abstractului tehnologic.

Ce-aştept de fapt ar fi să însemn mai mult decît o mînă de obiective surprinse aleatoriu într-un ghid turistic frumos colorat.

Fiecărui oraş îi pulsează cred în artere un ritm ce se cere descifrat iar eu mă ştiu dincolo de secretele monografiilor ferecate în Palat, sipet de amintiri, gînduri şi generaţii. Posed aşadar darul preschimbării în orice vei fi vrînd tu. Îngăduie-ţi un răgaz, priveşte în jur şi acceptă invitaţia unui alt itinerar. Unul personal.

E drept, nu sînt un pasionat al schimbărilor dar încerc cu nedisimulată sinceritate să găsesc un echilibru.

M-aş pricepe de minune, de pildă, să-ţi vînd melancolii. Se zice c-aş fi bun la asta şi adevărul este ca pur şi simplu nu mă pot abţine. Nu m-am decis încă dacă-i vina trăsurilor de pe Uliţa Mare, a dramelor romantice, foşnetul rochiilor de bal, a Băii Turceşti sau vechiului cartier evreiesc. Încercînd să identific sursa sufletului meu nostalgic, Podul Haginoaiei s-ar insinua şi el, Strada Lăpuşneanu sau uliţele Sărăriei la fel… astfel încît mai bine nu, nu-mi mai propun.

Sau aş putea jongla cu ceva ponturi scriitoriceşti. Le ştiu de la cei ce au consimţit amabil să mi se confeseze şi să-şi răsfrîngă talantul în pagini menite să facă istorie. Atît cît mi-a fost îngăduit le-am păstrat viu universul ţintuind cu nesaţ la masa umbrelor cîţiva pasionaţi junimişti, pe hitrul Creangă, impunătorul Sadoveanu, îndragostitul Teodoreanu, muza-i Otilia şi pe multi alţii ca Dimitrie Gusti, Delavrancea sau Ibrăileanu. Te pot învăţa să le asculţi glasul cu preţul a două opţiuni. Fie, deschizi mai larg porţile Bibliotecii Centrale pierzîndu-te voit pe coridoare fie… descinzi în ţintirim.

Dacă este adevărat că istoria unui oraş capătă sens aici atunci nu vei refuza cred poveştile Eternităţii. S-au reunit aici atîtea istorii şi nume încît a fost nevoie la un moment dat de inventar. E fascinant să afli cum vor fi ajuns să-şi trăiască veşnic vecinătatea foşti primari, actori, istorici, sociologi, scriitori, muzicieni ori neamuri alese² şi de ce fiecare criptă ori monument funerar s-a preschimbat în timp într-un veritabil răvaş mut de bun rămas.

M-aş pricepe cum spuneam. Sufletul mi-e puzzle de poveşti.

Dincolo de ele însă mă strădui să trăiesc. Şi cred că deşi însuflu trecut respir tinereţe iar toamnele universitare depun repetat mărturie.

În aşteptarea lor adesea copiii şi porumbeii Pieţeii Unirii îmi ţin companie, fîntînile arteziene înalţă sacadat şi şprinţar rugăminţi iar teii mă îmbie sofisticat la… aromoterapie.

Cînd în sfîrşit sosesc ador să le simt aventura şi pulsul şi sîngele mai cald, năvalnic. Îmi plac contrastele Copoului studenţesc. Seminar versus tandreţe, nopţi pline de haos clubist şi lumini stridente versus tăcerea mistico-vegetativă a grădinilor mele.

Stîrnit, admit atunci să redevin sociabil. Forfota fiecarei dimineţi o simt mai pregnant!

Reînviu cu fiecare simpozion academic, intuiesc acordurile Filarmonicii, oftez cortinii trase peste vreun spectacol de la Ateneu sau Naţional şi pîndesc neobosit prin geamul sălilor de expoziţie.

O vervă ca aceasta nu mai resimt decît la sărbători. Deşi rînduit lucru, puţin altfel. Clopotele Mitropoliei, Galăţii ori Cetăţuii vestesc glasul altor “trei sute de biserici” şi scot din repaosul monahic tot pe atîtea mănăstiri, sfinţii-mi zîmbesc zugrăvit, îngerii veghează iar slujbele strunesc spiritual elanu-mi între timp usor veştejit.

De fiecare dată în urma trecerii lor mă simt golit. Şi mistuit o dată în plus în cenuşa celor trei arderi³.

Caut iar şi iar febrile promisiuni contemporane născute deopotrivă din estetică şi gîlceavă. Mă perind anonim prin… centrul nou şi mă opresc fidel la răscrucea nevoii de tine.

Iată de ce îţi cer-Fă o plimbare cu şi prin mine!

Iau fiecare pas ca pe-o dovadă de iubire. (Raluca Sofian)

1. “yash” în limbile sanskrită şi hindi, care au origine comună cu limba sarmaţilor, înseamnă “faimă” .

2. Printre personalitatile inmormintate la “Eternitatea” se numara fostii primari ai Iasului Emil Alexandrescu, Alexandru Badarau, Nicolae Gane, Ioan Manciuc, George Mirzescu sau Vasile Pogor, Scarlat Pastia (cel ce a donat terenul pentru realizarea cimitirului), avocatul Vasile Adamachi, sociologul Petre Andrei, scriitorii Nicolae Beldiceanu, Otilia Cazimir, Ion Creanga, Barbu Delavrancea, Dimitrie Gusti sau Garabet Ibraileanu dar si printesa Maria Obrenovic-Catargiu (cunoscuta drept amanta lui Cuza)

3. Oraşul a fost incendiat de tatari in 1513, de otomani in 1538 ai rusi in anul 1686.

Putine lucruri tradeaza o putere de atractie mai intensa decit …psihanaliza. Cert este ca activitatea in sine e productiva si molipsitoare aidoma tuturor aspectelor ce fac placere, iar omenirea si-a luat cu tenacitate rolul in serios despicind cu rabdare (in patru sau mai multe) firele oricarei posibile dileme. Uneori chiar si-n lipsa lor.

Iata de ce ne-am gindit ca n-ar fi tocmai un gest hazardat sa va punem pe jar cu un subiect de sezon. Cadourile! Urmind principiul conform caruia orice lucru ascunde pina la urma un mesaj si fiecare gest o stare de fapt cadourile nu fac nici ele exceptie si indiferent daca va pregatiti sa oferiti sau sa primiti unul specialistii avertizeza asupra eventualelor semnificatii. Curiosi?

1. Imbracaminte- Daca nu cumva e vorba de-o cravata, fular sau manusi care ar implica Doamne fereste! ceva reticiente si inexpresivitati ale relatiei de cuplu, o piesa vestimentara in acord cu garderoba si gustul destinatarului ar putea fi o alegere reusita. De ce? Simplu, cel ce-o ofera si-a tradat interesul si implicarea prin atentia sporita la detalii.

1. Electronice- Un telefon nou sau un aparat foto performant de pilda ar putea indica dorinta partenerului de-a-ti oferi un plus de comfort si de a te sti astfel fericita. Pe de alta parte o consola de jocuri video ar putea ridica nu-i asa serioase intrebari asupra destinatarului de fapt.

1. Bijuterii – O alegere clasica in acceptiunea doamnelor! Atita timp cit nu ne pierdem in detalii vizavi de piatra sau gramaj ramine…infailibila.

1. Articole de papetarie- Rereprezinta barca de salvare in cazul unei alegeri mai putin intime. O agenda estetic speciala, un presspapier sau o trusa de birou vor salva onorabil situatia.

1. Animale de companie- Prezumtie de casatorie sau cel putin dorinta manifestata de apropiere la un alt nivel. Un astfel de cadou sugereaza ca persoana in cauza este foarte atasata de tine si pretinde ceva mai mult timp petrecut impreuna. Asta daca nu cumva iti testeaza doar…coarda sensibila!

1. Obiecte de bucatarie-Cele din seria electro-casnicelor fac apel la progres, comfort si reducerea efortului, deci suna protectiv si bine. In schimb, cu exceptia cazului in care nu e livrata “la cerere”, o eventuala tigaie lipsa din arsenalul unei gospodine poate parea cadoul perfect doar din perspectiva lui. Semn veridic ca vestea emanciparii tale n-a ajuns pina la el!

Nu este cazul sa luati totul foarte in serios! Alte voci specialiste confirma faptul ca indicatiile de mai sus ramin strict orientative si ca in fapt lista exceptiilor de la regula ar fi cu mult mai stufoasa decit cea a certitudinilor.

Un cadou reusit depinde de multe criterii incepind cu vechimea unei relatii, gradul de apropiere, gust sau ocazie. Nu poti oferi an de an bijuterii doar pentru ca” merge la sigur”, lenjerie intima fetei dupa care te-ai inflacarat acum doua saptamini sau un catel irezistibil iubitului alergic…Asadar depinde.

Celor dezorientati le recomandam mult mai deconectanta viziune orientalista. Adeptii Feng Shui au o singura certitudine… aceea ca “impachetat in dragoste nici un cadou nu-i mic”. Plus citeva secrete care vin sa confere cadoului…un ravas.

Ar fi poate interesant sa afli de pilda ca plantele cu frunze rotunde intaresc urarile de prosperitate si viata lunga, obiectele metalice ascutite pot “taia” prietenia, un ambalaj rosu certifica aprecierea si bunele intentii sau ca un banut oferit poate rascumpara o mai veche si intrerupta prietenie.

Cu sau fara sfaturi insusite insa, va uram…cumparaturi fructuoase si reactii pe masura!

Glare

Revista adevăratelor valori

Glare înseamnă strălucire. Si valoare. Prima revista de business şi lifestyle din Moldova se lansează vineri, 18 decembrie, pentru dumneavoastră.

Glare nu înseamnă fiţe, nici sclipici cu efect efemer. Alături de noi, veţi afla despre strălucirea inconfundabilă şi tainică a succesului autentic. Veţi cunoaşte adevăratele valori pe care Moldova si „personajele” ei fine ni le-au oferit. Ne vom strecura dincolo de cortina imitaţiilor nereuşite pentru a scoate din adâncuri o lume pe nedrept trecută cu vederea.

Adevăratul succes nu se măsoară în câteva clipe si nici nu se recunoaşte intr-o imagine trucată. Adevăratul succes stă, adeseori, în umbră şi isi cistiga adeptii în ani lungi de muncă, talent, inteligenţă şi perseverenţă. Ni se întâmplă să trecem cu indiferenţă pe lângă poveşti de viaţă demne de urmat şi să confundăm noroiul cu aurul.

Glare este gata să deschidă deopotriva minti şi inimi către acele modele reale, către acei oameni valoroşi pe care viaţa le ofera ca dar.. Cum să ratezi o asemenea ocazie?

Glare este prima revistă de business şi lifestyle din Moldova. De ce aici? Pentru că Moldova este o cetate a succesului, iar de aici soarele răsare, parcă, mai frumos. Avem personalităţi în toate domeniile, de la oameni de afaceri, până la tineri actori, artişti, medici, avocaţi. Unii faimoşi, alţii păstraţi sub o perdea fină de mister şi dorinţă de a se descoperi. O scenă deschisă pentru un spectacol cu adevărat strălucitor.

Ne adresăm oamenilor serioşi, dinamici, neobosiţi şi scriem despre cei asemenea lor. Scriem despre bariere care pot fi depăşite, despre curajul de a visa succesul şi nu in cele din urma de a-l atinge. Scriem despre eleganţă, decenţă, muncă. De aceea, vă dăm întâlnire la Glare – un spaţiu al valorii!

Lansarea revistei Glare va avea loc vineri, 18 decembrie, la ora 18, la hotel Unirea.

Dupa trei ani de la inceperea activitatilor pe plan local si doar unul trecut din momentul “zero” al pietrei de temelie cei cca. 9000 de m. patrati ai Centrului de Cercetare si Dezvoltare marca Automotive au fost pe 3 decembrie cu fast inaugurati

.

Continental ridica la fileul economiei mondiale o cifra de afaceri estimata la peste 24 miliarde Euro (in 2008) si ramine astfel in ciuda provocarilor majore din mediul economic dupa cum sublinia ieri dul. Christian von Albrichsfeld directorul general al Continental Automotive R&D Romania, un cocurent incomod pe segmentul furnizarii de componente auto.

Pentru noua cladire si logo-ul ancorat menit sa creasca simbolic gradul de vizibilitate al grupului in peisajul iesean investitiile au atins cota a 20 de milioane de euro. Centrul si-a dovedit insa din start profitabilitatea de vreme ce asigura competente de cercetare si engineering pentru toate cele trei divizii “autoimpuse”: Chassis & Safety, Powertrain si Interior. Concret printre activitatile de dezvoltare derulate se numara sisteme electronice de frinare, componente pentru sasiu, sisteme de transmisie electrice hibride, sisteme de siguranta, solutii infotainment, pneuri sau produse tehnice din elastomeri. Nu in ultimul rind grupul impune un parteneriat activ in domeniul comunicarii auto interconectate.

In Romania, Continental detine in localitati ca Timisoara, Sibiu, Carei, Arad sau Iasi opt unitati de productie si trei centre de cercetare-dezvoltare. Lor li se alatura un joint-venture la Sinaia si desigur centrul Est-European de distributie anvelope “plasat” la Sacalaz..

Numarul angajatilor oscileaza in jurul cifrei de 7000. Dintre acestia 450 sint…ieseni.

Directorii de şcoli nu vor putea să facă parte din niciun partid politic

Cabinetul Boc a decis, luni, să aprobe peste 50 de amendamente la proiectul Legii Educaţiei Naţionale, pe care Guvernul îşi va asuma astăzi răspunderea în faţa Parlamentului. Vă prezentăm mai jos cele mai importante amendamente acceptate de Guvern în forma finală a actului normativ şi cum se traduc aceste prevederi la nivelul cadrelor didactice şi elevilor.

1.Statul va finanţa grădiniţele şi învăţământul obligatoriu pentru clasele I- X, inclusiv pentru instituţiile de învăţământ particulare acreditate, pe principiul “finanţarea urmează preşcolarul sau elevul”.

Explicaţie: Dacă părinţii îşi dau copilul la o grădiniţă particulară, atunci statul va finanţa acea grădiniţă.

2.Componenţa consiliului de administraţie a şcolii va cuprinde o treime cadre didatice, o treime reprezentanţi ai părinţilor şi o treime reprezentanţi au autorităţilor locale. Acest consiliu de administraţie al şcolii va alege directorul, ca parte a procesului de descentralizare.

Explicaţie: Primăriile şi-au sporit influenţa în cadrul şcolii, deoarece, până acum, în proiectul de lege, era stipulat că părinţii şi autorităţile locale aveau împreună 50% fără să se explice concret cât are primăria.

3.Directorul şcolii nu va putea să facă parte dintr-un partid politic pe durata mandatului. Actualii directori care sunt membri de partid au termen 45 de zile pentru a opta între funcţia de director şi cea de membru de partid.

Explicaţie: Noutatea este termenul limită pentru ca aceştia să opteze între cele două calităţi.

4.Persoanele care ocupă o funcţie de demnitate publică nu vor exercita niciuna dintre funcţiile de conducere din cadrul universităţii şi trebuie să aleagă între cele două funcţii.

Explicaţie: Este introdusă clar interdicţia de a cumula funcţii politice şi academice şi la universităţi.

5.Consiliile locale vor face analize de nevoi în ceea ce priveşte opţiunile elevilor pentru o unitate de învăţământ sau alta, evoluţiile demografice, situaţia spaţiilor de şcolarizare şi a surselor de finanţare.
Pe baza acestor analize vor aproba proiectele planurilor de şcolarizare pentru toate unităţile de învăţământ din aria geografică proprie.

Explicaţie: Toate primăriile vor trebui să monitorizeze nevoile comunităţiilor locale şi, în baza acestor analize, vor trebui să-şi ajusteze nevoile de şcolarizare.

6.Un alt articol a fost completat cu un amendament astfel încât programele şcolare să acopere maxim 75% din ore alocat disciplinelor, iar 25% din numărul de ore să fie alocat cadrului didactic pentru individualizarea modului de predare. Profesorul va putea astfel să se focalizeze pe el şi pe nevoile acestuia de învăţare.

Explicaţie: Un sfert din orele pe care le predă fiecare cadru didactic vor fi stabilite de către profesor.

7.Obligaţia de a frecventa învăţământul obligatoriu de zece clase la forma de zi care încetează la 18 ani.

Explicaţia: Dacă elevul a depăşit vârsta de 18 ani cursurile vor fi contracost.

8.Un alt amendament se referă la un articol privind învăţământul pentru copii şi tineri capabili de performanţe deosebite. În acest sens vor fi create programe educative care să le respecte particularităţile de învăţare.

Explicaţia: Vor fi create programe speciale pentru copii supradotaţi.

9.Un alt amendament spune că posturile naţionale publice de radio şi de televiziune vor difuza zilnic cel puţin 4 ore de emisiuni cu caracter educaţional.

Explicaţia: Posturile publice vor avea patru ore dedicate Învăţământului.