Posts Tagged confesiuni

Aşa si-a început discursul autorul Ioan Chertiţie la lansarea celei de-a treia ediţii a romanului său „Confesiunile unui gardian”,miercuri la Penitenciarul de Maximă Siguranţă Iaşi. Romanul descrie situaţii reale despre foştii săi colegi şi despre deţinuţi, autorul recunoscând chiar şi despre el că a fost o bestie. Cartea a fost scrisă în perioada martie-septembrie 1990 şi a fost lansată în 1992.

“ Confesiunile unui gardian” cuprinde mărturiile unui fost subofiţer de la Penitenciarul din Baia Mare, care , după atâţia ani încă se căieşte pentru suferinţele provocate deţinuţilor înainte şi după 1989 şi nu conteneşte să se întrebe : “Cum am putut să fac aşa ceva?, cerându-le iertare celor cărora le-a provocat rău. Ioan Chertiţie s-a încadrat în Penitenciar în anul 1982, după ce, spune el, în copilărie se familiarizase cu gardul de sârmă ghimpată, crescând lângă unitatea de detenţie şi a lucrat în acest sistem până în 1992, când a fost nevoit să-şi dea demisia.

“ În momentul în care am lansat cartea am devenit duşmanul sistemului”
Prima lansare a romanului “ Confesiunile unui gardian” a avut loc în anul 1990, când autorul lucra ca subofiţer la Penitenciarul din Baia Mare. După publicarea romanului , Ioan Chertiţie a fost nevoit să-şi înainteze demisia pentru că devenise, după cum afirmă chiar domnia sa , “ duşmanul sistemului”, deşi scopul era cu totul altul, autorul vroia să vină în sprijinul Serviciului de Reeducare din cadrul Direcţiei Generale a Penitenciarelor din România, să-i informeze pe această cale despre problemele reale de dincole de gratii, pentru că “ este o prostie să crezi că un educator needucat ar putea educa pe cineva”. Acesta era mesajul de fapt al cărţii.
“ În momentul în care am lansat cartea, fără să-mi dau seama, am devenit duşmanul sistemului, sistem care în final m-a eliminat. Sigur că acum , după atâţia ani, mi-am dat seama că eram pe vremea aceea naiv crezând că se va schimaba ceva. În momentul în care şefii şi colegii mei s-au regăsit în personajele cu nume fictive din această carte, a început un mecanism diabolic al discreditării şi al prigonirii, ceea ce m-a forţat să părăsesc sistemul în 1992”, a spus autorul.

“ Masca de ceară a miliţianului dur s-a topit”
Ioan Chertiţie recunoaşte că la începutul carierei era o persoană timidă, însă împrejurările şi anturajul l-au forţat să devină “ o bestie. “ La început eram timid, după o lună eram dependent de violenţă, iar după o perioadă era ca un drog. Aşa am devenit o bestie”, îşi aminteşte fostul gardian. În urma unor întâmplări speciale trăite de-a lungul carierei, Chertiţie şi-a dat seama că nu cu bastonul trebuie să se impună în faţa deţinutului, nu este singura modalitate de a fi autoritar. După ce şi-a revizuit comportamentul faţă de deţinuţi, plutonierul acelor vremuri recunoaşte că “ am avut o carieră fulminantă şi cheia succesului a fost aceea că am ştiut să mă cobor şi să mă ridic la nivelul fiecărui deţinut”.
„Primul moment a fost într-o zi cînd am însoţit deţinuţii la tribunal. Acolo, în timp ce îmbarcam deţinuţii, un copil de 6-7 ani s-a strecurat printre noi, s-a agăţat de cătuşele unui deţinut şi cu o voce suavă a spus simplu: «Te iubesc, tăticule!», fapt care m-a marcat definitiv .Este doar una din întâmplările care m-au determinat să-mi revizuiesc comportamentul, care m-au făcut să înţeleg că în fiecare bate o inimă de om. Masca de ceară a miliţianului dur s-a topit şi astfel, dintr-o bestie m-am transformat într-un om cu adevărate calităţi morale”, a povestit fostul gardian.

Marius Vulpe, directorul Penitenciarului Iaşi:” Sper ca toţi angajaţii să citească această carte, să înveţe din greşelile din trecut,ca să nu le repete în prezent”
“ Avem un fost coleg de-al nostru de la Penitenciarul Baia Mare care a îndrăznit să îşi pună gândurile şi întâmplările din viaţa  de Penitenciar pe hârtie. Pentru gestul dumnealui de a recunoaşte comportamentul pe care l-a avut, agresivitatea asupra deţinuţilor, eu îl apreciez. Nu ştiu dacă este un gest care îl absolvă sau îl face să se simtă uşurat , însă este un gest pe care ar trebui să-l facă mulţi dintre cei care au trăit  acele vremuri înainte de ‘90. Sper ca toţi angajaţii din acest sistem să citească această carte , să înveţe din greşelile colegilor din trecut, ca să nu le repete în prezent”, a afirmat comisar şef Marius Vulpe, directorul Penitenciarului de Maximă Siguranţă Iaşi.

Ioan Chertiţie a scris şi alte cărţi în care vorbeşte despre viaţa de dincolo de zidurile înalte ale închisorilor din România: “Sighet – Apelul călăilor”, o carte despre celebra închisoare de la Sighet, locul în care a fost “ terminată elita intelectualităţii româneşti”, după cum afirmă autorul, “Coşmar şi mântuire”, “Deconspirarea”, fiind singurul gardian din România care a avut curajul şi demnitatea să-şi recunoască greşelile din trecut şi să ceară iertare celor cărora le-a făcut viaţa un calvar, foştilor deţinuţi.
( IONELA CHELARIU – colega de breasla si probabil colaborator “infocat” )