Intangibilul cont al… bebelusului
Învăţămîntul românesc trebuie să-şi regăsească verticalitatea. Aceasta este fără îndoială dorinţa mai mult sau mai putin comună a tuturor actorilor implicaţi, direct sau nu, în actul educaţional. Din seria răspunsurilor la ipotetica întrebare “cum să facem asta?” fac parte şi viziunile uşor futuriste regasite iata in …forma finala a legilor educatiei.(intre noi fie spus -reconoscibile inca de acum vreun an si in maculatura de proiect a recent infiintatei pe atunci Comisii Prezidenţiale pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor din Domeniile Educaţiei şi Cercetării. O bună parte din aceste propuneri menite a schimba faţa academică a ţării, deşi elaborate într-un aparent incrincenat spirit creştin, stîrnesc fie nedumerire, fie haz şi pe alocuri furie.
Printre interminabilele pase Miclea-Andronescu (ordinea nu e una aleatoare) si-a intarit vizibil pozitia tabelara asa numitul cont bancar pentru studii-supranumit al…bebelusului. Concret, nu mai tîrziu de 2010, se preconizează ca fiecare nou născut să beneficieze de un cont bancar. Primul virament, de 500 de euro, va fi făcut de către instituţia guvernamentală, urmînd ca părinţii să depună anual alţi 500. Sumele se anunţă a fi deductibile din impozitul pe venit.
Banii vor fi folosiţi exclusiv pentru educaţie, părinţii nu vor avea acces la sumă, iar copilul îi va putea utiliza numai după vîrsta de 16 ani. Interesant e faptul ca, dupa primul val de emotie părinţii nu par foarte entuziasmaţi de idee. Din ce mi-am permis sa chestionez brava masura este catalogata drept-“O nouă aberaţie împachetată constructiv. Iniţial ai o tresărire preafericită că, uite, iar îmi dă Guvernul bani, după care te pui pe gindit. Deci, după un calcul simplu, în 16 ani teoretic se strîng 8.000 de euro, din care 7.500 depuşi de subsemnatul. Păi atunci cum îşi permite statul să-mi interzică să mă ating de ei? Băncile, dacă chiar ţii să faci vreun cont, au o deja o mie si una de oferte mult mai flexibile în direcţia asta..
sau-“Din cite stiu este criza financiară! De ce să bag bani în conturi acum? De ce să nu-mi finanţez copilul, fie şi educaţional, ori de cîte ori îmi permit, că doar şi pînă la 16 ani îi trebuie, şi nu puţin” se intreaba as spune perfect motivat altii.
In fine, o a treia categorie refuză să ia măcar în serios ideea. “Hai să zicem că adunăm banii ăştia. Cînd i-o scoate fiică-mea la 16 ani, cum dovedeşte ea ca i-a folosit în scopuri educaţionale? Adună bonuri şi chitanţe? Sau plăteşte emancipat, cu cardul? Dar un pachet de măsuri în caz de abatere n-a elaborat comisia?”
Deznodămîntul e unic. Ţi s-au făcut cadou nişte euro, care de fapt sînt egali cu zero, pentru că nu-i poţi folosi. Da, teoretic i-ar putea folosi elevul… după 16 ani. Însă, după mai bine de un deceniu, cine ştie care o fi echivalentul în lei a 500 de euro. Iar dacă privind problema din punct de vedere bancar, sună şi mai prost. “După cîţiva ani, funcţie de oferta băncii, un cont care nu cunoaşte mişcări valorice de nici un fel se închide. Chiar dacă nu s-ar închide, iarăşi funcţie de oferta băncii, sînt percepute comisioane de administrare” apreciaza orice consilier bancar.
Dacă insistăm, observăm şi că măsura cere o interrelaţionare impecabilă între instituţii. Da, Guvernul alocă nişte bani. Cine-i administrează şi la ce nivel o face?Ministerul educatiei?La nivel naţional sau local? Încercînd un răspuns, am întrebat un ieşean vremelnic membru în comisia originala cu pricina si cadru universitar in …viata de zi cu zi.
Răspunsul a fost vag, pentru că , ce e nou, detaliile pur si simplu nu au fost stabilite. “Vorbim de un cumul de propuneri şi există încă lacune. De abia de acum vor fi studiate şi propuse detaliile tehnice ale diverselor iniţiative”, desconspira prof. univ. Tudor Luchian. Fără şagă şi fără a ne îndoi că intenţiile sint bune, dacă sînt măsuri propuse a se aplica începînd cu 2010, de aceste detalii cînd şi cine are timp?
Privite cu suspiciune sînt şi următoarele obiective: obligativitatea grupei pregătitoare la 5 ani, lecţiile ce vor putea fi alese de elevi din Biblioteca Virtuală, creşterea de 5 ori a producţiei ştiinţifice sau transformarea cadrelor didactice în “elita profesională a naţiunii”. (R. Sofian)
