Nudism urban
Uite un concept ce s-ar putea dovedi in alte imprejurari o comoara jurnalistica! Dar e vacanta si nu, n-am sa evoc acum datele psihozei urbane intr-ale exhibitionismului multilateral dezvoltat.
Tin sa impartasec in schimb ”misticul” unei vizite cu iz curant la… Purcica. Pentru ieseni brandul nu necesita cred dezvoltat… pentru ceilalti insa citeva detalii se impun. Pe scurt n-am gresi cred in pretentia de-a descrie locul drept o cvasi mini-statiune dotata cu investitii materiale minime si resurse naturale mari. Din ultima categorie, apa sulfuroasa si namolul cu proprietati ”garantat active” si-au achizitionat prin viu grai primele pozitii in topul preferintelor. A celor de fatada am indrazni a zice pentru ca in fapt tot schepsisul si atractivitatea misiunii de bronzare sta in libertatea la… nudism. Suficient cu prezentarile.
Ce-mi veni mie sa ma duc? Simplu.unu la mina am ceva timp liber la activ; cum nu mi s-a intimplat de mult, ma declar novice la capitolul abilitatilor de omorire a lui si experimentez inca fenomenul. Doi, vine concediul -din intimplare sau nu tot la mare- iar revistele de specialitate recomanda calduros si erudit o baie solara anterioara menita a diminua impactul altfel nociv al razelor ultravioleta. Si trei… ei da trei e un punct cheie-imi era dor de-o misiune de investigare. De aceasta data a unui articol dintr-un ziar local care estima peste 5000 de vizitatori zilnici ai statiunii
cu nume specific.
Mai sa fie zic… si plec. Din pacate tirziu si omitind sa iau in serios avertismentul conform caruia dupa orele 9.30 trecute fix nici acul nu-si mai gaseste locul intre cersafuri.
Primele senzatii ca oscilez undeva in zona lui “Stan Patitu” le-am incercat la intrare. Mai precis undeva in aria curriculara a ei incheind spectaculos sirul a altor citorva zeci de doamne doritoare. Numai doamne, desi locul are un compartiment identic si separat pentru domni. Aparitiilor lor sint insa vadit rare. Explicatia aveam sa o absorb cu viu interes ceva mai tirziu in incinta.
Dupa vreo jumatate de ora in ciuda avertismentului-amenintare ca din lipsa de spatiu fizic voi sta foarte probabil in picioare (dar poate si pentru ca nu dovedisem calitatile unui client fidel de vreme ce refuzasem pe rind toate serviciile oferite si platite suplimentar, de la masaj la sesiunea promotionala de namol) iata-ma fericita posesoare a unui bilet de intrare.
Mda toate pronosticurile posibile s-au adeverit! Adevarat Babilon al generatiilor etalate cordial si impartind la milimetru fiecare fir de nisip incins. Cu tenacitate greu incercata reusesc sa infiltrez la rindu-mi un prospop. Undeva foarte pe margine. Imi asum riscul evident de-a fi o piedica umana certa in calea companioanelor mele si ma concentrez pe avantaj – imaginea de ansamblu.
Experienta in sine poate fi de-a dreptul covirsitoare. Imi spun ca simturile si etica-mi trebuie ca s-au tocit un pic de vreme ce tipicul acesta al goliciunii feminine ce ma ingrozea aprope mic copil fiind, il privesc acum cu detasare.
Experienta in sine poate fi si revelatoare. Daca nu esti genul care sa-si gaseasca locul si fericirea intr-un lesin stipulat pe prosop atunci detaliile surprinse pot fi chiar picante.
Prima regula desprinsa din peisajul diform colorat ar fi aceea ca atuul celei de-a doua in sus tinereti sta in sacrificarea cu succes a conventiior. Aparent paradoxal cel mai incomod pareau sa se simta in propriul corp chiar adolcentele silfide. Corpurile tinere erau de departe cele mai acoperite. Lipsa de inhibitii crestea apoi direct proportional cu virsta. Segmentul 35+ se impacase subliminal cu ideea renuntarii la cel putin unul dintre elementele deux piece-sului achizitionat in timp ce etalonul 60+ consacra nuditatea in toata spledoarea ei. De concept. Doar de… concept.
Un alt amanunt interesant ce poate surveni din cazuistica aglomeratiei excesive este apoi accesul la conversatii. La toate de o data. Le captezi involuntar desi e drept secvential pe toate.
Ei bine sondajul asta provocat e intrigant. Nu pentru ca nimeni nu vorbea despre Paler sau Cioran (la o adica in sezonul festival incingerile fie ele si intelectuale sint de evitat) ci pentru ca am avut poate pentru prima data in viata ocazia unei viziuni de ansamblu dupa cum spuneam.
Concluzia suprema ar fi aceea ca eliminind exceptiile inerente si dialogul poate fi clasificat pe generatii.
Astfel pentru categoria 20- sau + sintagmele predilecte au fost intr-o ordine aleatorie cizmulite crosetate, trip si barbati. De ce ? Lesne de inteles iar explicatiile oricum inutile pentru ca psihologia cuceritorului e grea. Odata trecut pragul lui 30 prioritatile se schimba. Vin in prim plan scenariile carieristice, ala micu care mie drag dar m-am saturat si din nou… barbati. Cel din urma detaliu e chiar amplu disputat si inclus pe rind in sfera nemultumirilor matrimoniale, escapadelor rare de seductie sau secretelor de alcov. Odata cu observatia interogativa a uneia dintre protagoniste care exclama: “la noi e cam aglomerat dar cum or fi aratind cu … in soare cei de dincolo ?” … aflu si un eventual raspuns vizavi de raritatea reprezentantilor masculini la fata locului. Pe scurt se pare ca sotii se arata contrar partenerelor mult mai pudici in incercarea de impartasire a experientei solare cu alti… barbati.
Justificat am zice! Inca o dovada ca razboiul sexelor e inutil fie si doar din prisma ca, canoanele gindirii sint diametral opuse. E chestie de perspectiva. Daca unui barbat dotarea altuia ii poate strica iremediabil ziua, o femeie stie sa viseze. Ea ocoleste la rece cu privirea orice incercare intruchipata de concurenta si cauta defectul salvator. Oricare si de orice tip ar fi atita vreme cit nu-i apartine, pentru ea e un cistig. Si uneori… victoria necesara.
Dar sa nu alunecam in concluzii fara trecerea in revista a ultimei categorii. Cuvintul de ordine la segmentului 60+ e fara tagada… reteta. De prajitura cu visine racoritoare, de ulei de galbenele culese musai cand “e soarele sus”, a ceaiului din cozi de cirese si a altor tehnici de medicina homeopata. Pe scurt acum isi spune cuvintul experienta.
Vital e insa e ca totul sa fie obligatoriu impartasit. Cu forta daca trebuie. A si inca ceva. Barbatii apar inca in ecuatie. De data aceasta insa au rolul bine marcat fie de degustatori fie de cobai benevoli convinsi a impartasi cu entuzism “nedisimulat” eruditia de final a consoartei. In acest sector orice discutie se incheie inevitabil fie cu “l-am tratat, i-a placut sau las ca-l fac eu bine“ … Incurajator nu? (Raluca Sofian)
