Dupa trei ani de la inceperea activitatilor pe plan local si doar unul trecut din momentul “zero” al pietrei de temelie cei cca. 9000 de m. patrati ai Centrului de Cercetare si Dezvoltare marca Automotive au fost pe 3 decembrie cu fast inaugurati

.

Continental ridica la fileul economiei mondiale o cifra de afaceri estimata la peste 24 miliarde Euro (in 2008) si ramine astfel in ciuda provocarilor majore din mediul economic dupa cum sublinia ieri dul. Christian von Albrichsfeld directorul general al Continental Automotive R&D Romania, un cocurent incomod pe segmentul furnizarii de componente auto.

Pentru noua cladire si logo-ul ancorat menit sa creasca simbolic gradul de vizibilitate al grupului in peisajul iesean investitiile au atins cota a 20 de milioane de euro. Centrul si-a dovedit insa din start profitabilitatea de vreme ce asigura competente de cercetare si engineering pentru toate cele trei divizii “autoimpuse”: Chassis & Safety, Powertrain si Interior. Concret printre activitatile de dezvoltare derulate se numara sisteme electronice de frinare, componente pentru sasiu, sisteme de transmisie electrice hibride, sisteme de siguranta, solutii infotainment, pneuri sau produse tehnice din elastomeri. Nu in ultimul rind grupul impune un parteneriat activ in domeniul comunicarii auto interconectate.

In Romania, Continental detine in localitati ca Timisoara, Sibiu, Carei, Arad sau Iasi opt unitati de productie si trei centre de cercetare-dezvoltare. Lor li se alatura un joint-venture la Sinaia si desigur centrul Est-European de distributie anvelope “plasat” la Sacalaz..

Numarul angajatilor oscileaza in jurul cifrei de 7000. Dintre acestia 450 sint…ieseni.

Ai auzit de BEST EVENTS? Sunt activităţi destinate studenţilor de la universităţile tehnice dornici de noi provocari şi , deasemenea, reprezintă o buna oportunitate de a învăţa şi de a te distra în acelaşi timp.

Organizate de către studenţi ca şi tine, cu sprijinul celor mai prestigioase universităţi tehnice din Europa, cursurile BEST sunt şansa ta de a vizita “vechiul continent” cu costuri minime şi de a cunoaşte studenţi din diferite ţări.

Aplică pană la data de 13 decembrie 2009 şi alege-ţi una dintre cele 15 destinaţii!

Noi îţi garantăm informaţii noi, călătorii, distracţie şi peste 25 de prieteni noi!

Şi când spuneai că aplici?

Ce trebuie să faci? E simplu:

- alege cursurile dorite (poţi aplica la maxim 3 cursuri în fiecare sezon!) accesând:
www.BEST.eu.org/student/courses/index.jsp

- fă-ţi cont pe www.BEST.eu.org

- aplică la curs printr-o scrisoare de motivaţie, în limba engleză!

- vino la sediul BEST Iaşi pentru validarea contului(Ia cu tine şi carnetul de student de la Universitatea Tehnică “Gh.Asachi”!)

Contactează unul din responsabilii de cursuri BEST pentru validarea contului sau pentru informaţii suplimentare:

Renata Munteanu

email: renata3.munteanu@gmail.com
mobil: 0747. 381. 293

Lionte Adina
email: Adina.lionte@gmail.com
mobil: 0740. 321. 322

Antibioticele viitorului

O echipă de cercetători de la Facultatea cuzista de Fizică a primi una dintre cele mai importante distincţii în domeniul medicinii, pentru rezultatele sale ştiinţifice care apropie cu câţiva paşi producţia unor generaţii de noi antibiotice.

Profesorului Tudor Luchian şi echipei sale le-a fost acordat pe 26 noiembrie, premiul „Gheorghe Benga” de către Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj, în cadrul Zilelor Universităţii.

Prin acest premiu de excelenţă, UMF Cluj recunoaşte meritele deosebite ale cercetătorilor ieşeni în câmpul ştiinţelor biomedicale, mai precis rezultatele publicate în 2008 în şase reviste internaţionale cotate ISI care descriu mecanismele de interacţiune între membrana celulară şi peptidele antimicrobiene. Prin aceste investigaţii ştiinţifice, echipa ieşeană contribuie la intelegerea mecanismelor de actiune pentru o noua generaţie de antibiotice constituita din macromolecule prezente in toate structurile vii (asa-numitele peptide anti-microbiene) şi care, suplimentar, au potential pentru tratamentul unor maladii grave, precum cancerul.

Echipa de la Facultatea de Fizică este formată din prep. Loredana Mereuţă, dr. Alina Asandei, drd. Aurelia Apetrei şi este condusă de prof. Tudor Luchian. Lucrările ştiinţifice au fost realizate în cadrul unor granturi de cercetare şi pentru tezele de doctorat ale tinerilor fizicieni.

Premiul “Gheorghe Benga” este oferit de UMF Cluj în numele celui care a descoperit aquaporina, o proteină-canal pentru transportul apei; pentru acelaşi rezultat, obţinut câţiva ani mai târziu, o echipă de cercetători americani a obţinut Premiul Nobel în 2003, stârnind numeroase controverse din cauza omiterii profesorului Benga.

Scena…Colegiului National

Să tot fie vreo 14 ani de cînd Colegiul Naţional ar putea fi “culpabilizat” de concurenţă, e drept loială, făcută artiştilor cu patalama de la “Octav Băncilă”. Cam tot de atunci, aplecarea spre joc şi intuiţia unui cadru didactic, dna Lotus Havîrneanu, a pus bazele unei adevărate euforii scenice care avea să cucerească liceul. “Eu mi-am dorit iniţial o metodă mai puţin formală de predare, avînd în vedere că engleza nu cunoştea pe atunci atractivitatea de azi. Am pus în practică aşadar mici scenete de inspiraţie shakespeariană. Jocul a prins mai mult decît aş fi bănuit şi, la cererea lor, am înfiinţat prima trupă oficială a instituţiei”, dezvăluie coordonatoarea proiectului artistic.

“Mimessis” a fost aşadar numele primei încercări, iar succesul ei a stimulat continuitatea demersului. O dată la patru ani, în dorinţa unei identităţi, noii adepţi schimbă numele. De la Mimessis sau Wizz la So what, conceptul a fost dăruit şi respectiv preluat fără întrerupere. Galeria marilor performanţe a inclus nu mai puţin de 7 premii la festivalul de tineret organizat în fiecare sfîrşit de iulie la Alexandria, alte cinci distincţii înmînate la Arad şi un foarte muncit mare premiu în cadrul festivalului “Jos pălăria”, organizat de Teatrul bucureştean de Comedie.

Pentru unii dintre cei implicaţi în proiect, pasiunea a mers mai departe, iar prezentul ar putea depune mărturie că nu s-au înşelat. Fostul “trupist” Liviu Romanescu urmează actoria la Bucureşti. “Avea un fler regizoral şi o expresivitate deosebită. Ţin minte că acum cîţiva ani a regizat un întreg maraton de teatru, în care a inclus absolut toate clasele instituţiei”, mai spune dna Havîrneanu. Tot printre “cei chemaţi” au fost stipulaţi Sebastian Bădărău, actualmente stabilit în Belgia sau Radu Iacoban, cel care a fost onorat cu premiul tînărului actor la Gala Uniter. Ei şi cei care le-au urmat au format “trupa mare”.

Detaliul este necesar, pentru că de relativ puţină vreme neobosita promotoare cu nume de floare şi-a propus şi împlinit un nou demers: “Colega mea Cristina Avram a primit o invitaţie din partea Primăriei. Ne era prezentată oferta unei participări la prima ediţie a unui festival şcolar de teatru, în Grecia. Toate cheltuielile urmau să fie acoperite de către organizatori. Să zicem că am văzut în asta un semn şi n-am mai stat pe gînduri”.

Şi lucrurile s-au precipitat. Într-o lună de repetiţii totul a fost pus la punct. Au fost aleşi 10 boboci de clasele a cincea şi a şasea, adică olimpici sau premianţi la concursuri de engleză de genul Spoken English. Au fost alese două scheciuri ale lui Ken Wilson şi ca piesă de bază, olimpiana Cutie a Pandorei. Astfel s-a înfăptuit pentru unii dintre micuţi prima ieşire competiţională de interes internaţional. Festivalul a avut loc în intervalul 31 octombrie – 7 noiembrie.

Trupei “A new beggining” de la Naţional a concurat cu altele din Germania, Belgia, Cehia, Olanda şi ţara gazdă. Au fost singurii care au jucat în limba engleză, şi-au confecţionat singuri costumele, au amuzat, au incitat prin joc interactiv, au sculat în picioare spectatorii şi au obţinut marele premiu.

Despre experienţă se întrec a vorbi. O fac precipitat, entuziasmaţi, completîndu-şi unul altuia mărturiile. “A fost impresionant. Pe scenă mă aşteptam la multe emoţii. Au fost şi dintre acestea, dar mai mult am simţit responsabilitate. Reprezentăm o întreagă ţară”, spune Ilinca Bărbulescu. “Cred că punctul nostru forte a ţinut şi de atmosferă. Am adaptat diverse fragmente muzicale fiecărui moment, de la Zorba sau tango la acorduri instrumentale. În plus, pentru un element tradiţional într-unul dintre scheciuri, unde acţiunea se petrecea într-un restaurant, am jucat o horă. Le-a plăcut”, adaugă Andreea Covic.

Micul “Hermes”, Ioan Mangalagiu mărturiseşte că i-a plăcut transpunerea în personaj. Pe alţii i-a impresionat “totul unitar”. “Am vizitat locuri fascinante, am urmat mici ateliere de expresivitate şi de mimă. Ne-am împrietenit, am experimentat mîncărurile tradiţionale. Favoritele mele rămîn suflaki şi dulceaţa cu ananas. Îmi amintesc de asemenea că imnul nostru a făcut senzaţie. Le-a părut tuturor foarte… patriotic”, încheie Denisa Ţugui. Cu atîta entuziasm, afacerea nu poate decît continua.

Uite un concept ce s-ar putea dovedi in alte imprejurari o comoara jurnalistica! Dar e vacanta si nu, n-am sa evoc acum datele psihozei urbane intr-ale exhibitionismului multilateral dezvoltat.
Tin sa impartasec in schimb ”misticul” unei vizite cu iz curant la… Purcica. Pentru ieseni brandul nu necesita cred dezvoltat… pentru ceilalti insa citeva detalii se impun. Pe scurt n-am gresi cred in pretentia de-a descrie locul drept o cvasi mini-statiune dotata cu investitii materiale minime si resurse naturale mari. Din ultima categorie, apa sulfuroasa si namolul cu proprietati ”garantat active” si-au achizitionat prin viu grai primele pozitii in topul preferintelor. A celor de fatada am indrazni a zice pentru ca in fapt tot schepsisul si atractivitatea misiunii de bronzare sta in libertatea la… nudism. Suficient cu prezentarile.

Ce-mi veni mie sa ma duc? Simplu.unu la mina am ceva timp liber la activ; cum nu mi s-a intimplat de mult, ma declar novice la capitolul abilitatilor de omorire a lui si experimentez inca fenomenul. Doi, vine concediul -din intimplare sau nu tot la mare- iar revistele de specialitate recomanda calduros si erudit o baie solara anterioara menita a diminua impactul altfel nociv al razelor ultravioleta. Si trei… ei da trei e un punct cheie-imi era dor de-o misiune de investigare. De aceasta data a unui articol dintr-un ziar local care estima peste 5000 de vizitatori zilnici ai statiunii

cu nume specific.
Mai sa fie zic… si plec. Din pacate tirziu si omitind sa iau in serios avertismentul conform caruia dupa orele 9.30 trecute fix nici acul nu-si mai gaseste locul intre cersafuri.

Primele senzatii ca oscilez undeva in zona lui “Stan Patitu” le-am incercat la intrare. Mai precis undeva in aria curriculara a ei incheind spectaculos sirul a altor citorva zeci de doamne doritoare. Numai doamne, desi locul are un compartiment identic si separat pentru domni. Aparitiilor lor sint insa vadit rare. Explicatia aveam sa o absorb cu viu interes ceva mai tirziu in incinta.

Dupa vreo jumatate de ora in ciuda avertismentului-amenintare ca din lipsa de spatiu fizic voi sta foarte probabil in picioare (dar poate si pentru ca nu dovedisem calitatile unui client fidel de vreme ce refuzasem pe rind toate serviciile oferite si platite suplimentar, de la masaj la sesiunea promotionala de namol) iata-ma fericita posesoare a unui bilet de intrare.

Mda toate pronosticurile posibile s-au adeverit! Adevarat Babilon al generatiilor etalate cordial si impartind la milimetru fiecare fir de nisip incins. Cu tenacitate greu incercata reusesc sa infiltrez la rindu-mi un prospop. Undeva foarte pe margine. Imi asum riscul evident de-a fi o piedica umana certa in calea companioanelor mele si ma concentrez pe avantaj – imaginea de ansamblu.

Experienta in sine poate fi de-a dreptul covirsitoare. Imi spun ca simturile si etica-mi trebuie ca s-au tocit un pic de vreme ce tipicul acesta al goliciunii feminine ce ma ingrozea aprope mic copil fiind, il privesc acum cu detasare.

Experienta in sine poate fi si revelatoare. Daca nu esti genul care sa-si gaseasca locul si fericirea intr-un lesin stipulat pe prosop atunci detaliile surprinse pot fi chiar picante.

Prima regula desprinsa din peisajul diform colorat ar fi aceea ca atuul celei de-a doua in sus tinereti sta in sacrificarea cu succes a conventiior. Aparent paradoxal cel mai incomod pareau sa se simta in propriul corp chiar adolcentele silfide. Corpurile tinere erau de departe cele mai acoperite. Lipsa de inhibitii crestea apoi direct proportional cu virsta. Segmentul 35+ se impacase subliminal cu ideea renuntarii la cel putin unul dintre elementele deux piece-sului achizitionat in timp ce etalonul 60+ consacra nuditatea in toata spledoarea ei. De concept. Doar de… concept.

Un alt amanunt interesant ce poate surveni din cazuistica aglomeratiei excesive este apoi accesul la conversatii. La toate de o data. Le captezi involuntar desi e drept secvential pe toate.

Ei bine sondajul asta provocat e intrigant. Nu pentru ca nimeni nu vorbea despre Paler sau Cioran (la o adica in sezonul festival incingerile fie ele si intelectuale sint de evitat) ci pentru ca am avut poate pentru prima data in viata ocazia unei viziuni de ansamblu dupa cum spuneam.

Concluzia suprema ar fi aceea ca eliminind exceptiile inerente si dialogul poate fi clasificat pe generatii.

Astfel pentru categoria 20- sau + sintagmele predilecte au fost intr-o ordine aleatorie cizmulite crosetate, trip si barbati. De ce ? Lesne de inteles iar explicatiile oricum inutile pentru ca psihologia cuceritorului e grea. Odata trecut pragul lui 30 prioritatile se schimba. Vin in prim plan scenariile carieristice, ala micu care mie drag dar m-am saturat si din nou… barbati. Cel din urma detaliu e chiar amplu disputat si inclus pe rind in sfera nemultumirilor matrimoniale, escapadelor rare de seductie sau secretelor de alcov. Odata cu observatia interogativa a uneia dintre protagoniste care exclama: “la noi e cam aglomerat dar cum or fi aratind cu … in soare cei de dincolo ?” … aflu si un eventual raspuns vizavi de raritatea reprezentantilor masculini la fata locului. Pe scurt se pare ca sotii se arata contrar partenerelor mult mai pudici in incercarea de impartasire a experientei solare cu alti… barbati.

Justificat am zice! Inca o dovada ca razboiul sexelor e inutil fie si doar din prisma ca, canoanele gindirii sint diametral opuse. E chestie de perspectiva. Daca unui barbat dotarea altuia ii poate strica iremediabil ziua, o femeie stie sa viseze. Ea ocoleste la rece cu privirea orice incercare intruchipata de concurenta si cauta defectul salvator. Oricare si de orice tip ar fi atita vreme cit nu-i apartine, pentru ea e un cistig. Si uneori… victoria necesara.

Dar sa nu alunecam in concluzii fara trecerea in revista a ultimei categorii. Cuvintul de ordine la segmentului 60+ e fara tagada… reteta. De prajitura cu visine racoritoare, de ulei de galbenele culese musai cand “e soarele sus”, a ceaiului din cozi de cirese si a altor tehnici de medicina homeopata. Pe scurt acum isi spune cuvintul experienta.
Vital e insa e ca totul sa fie obligatoriu impartasit. Cu forta daca trebuie. A si inca ceva. Barbatii apar inca in ecuatie. De data aceasta insa au rolul bine marcat fie de degustatori fie de cobai benevoli convinsi a impartasi cu entuzism “nedisimulat” eruditia de final a consoartei. In acest sector orice discutie se incheie inevitabil fie cu “l-am tratat, i-a placut sau las ca-l fac eu bine“ … Incurajator nu? (Raluca Sofian)