• 25 - 29 ianuarie 2010 * Centrul Cultural Francez

Eveniment prin care se doreste extinderea “Zilei memoriei Holocaustului si prevenirii crimelor impotriva umanitatii” (27 ianuarie) la nivelul unei saptamani de dezbateri, conferinte, expozitii si concerte de muzica clasica.

Saptamana memoriei incepe luni 25 ianuarie, ora 18.00 la CCF, cu o intalnire cu artistul Felix Aftene, in cadrul expozitiei de pictura, sculptura si grafica “Cadere in timp”, din spatiul expozitional al centrului.

Al doilea eveniment din cadrul “Saptamanii…” este expozitia “Recviem pentru taranul roman. Taranii si comunismul”, organizata in partenariat cu Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei Sighet si cu Muzeul Unirii din Iasi. Expozitia incepe pe 26 ianuarie si dureaza pana pe 26 februarie 2010, la Muzeul Unirii din Iasi.

Pe 27 ianuarie, ora 18.00 in Sala “B. Fondane” a Centrului Cultural Francez, va avea loc un concert cameral, realizat in parteneriat cu Colegiul de Arta “Octav Bancila” si cu Universitatea de Arte “George Enescu”.

Joi 28 ianuarie, la ora 17.00 la Muzeul Unirii va avea loc vernisajul expozitiei “Recviem pentru taranul roman. Taranii si comunismul”, eveniment insotit de conferinta cu titlul: “Memoria ca forma de justitie. Istoria unui muzeu”, sustinuta de Ioana BOCA, director executiv al Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei Sighet. Invitat: Acad. Alexandru ZUB, Institutul de Istorie “A.D. Xenopol” Iasi.

Sambata 30 ianuarie 2010, ora 17.00 si duminica 31 ianuarie 2010, ora 14.00 * Corpul “R” al Universitatii Al. I Cuza (etaj 5, fostul sediu Romtelecom, str. Lapusneanu)

Interpret la shamisen: Yumiko Matsumoto

Sala are o capacitate de 80 locuri. Intrarea este libera. Participarea se face doar pe baza de rezervare, in limita locurilor.

Inainte, in pauza si dupa concert invitatii pot incerca ceai verde japonez.

Program concert:
Cantece la instrumentul shamisen. Scurta explicatie pentru public a instrumentului Interpretarea unei balade populare traditionale japoneze
Dansuri traditionale japoneze efectuate de membrii Himawari Iasi
Interpretarea unei balade populare traditionale japoneze
Dans traditional japonez realizat de Yuki TAKAGI

Duminica 31 ianuarie, de la ora 14.00 va avea loc un workshop pe instrumentul “shamisen”.

Maxim 40 de persoane se pot inscrie pentru a invata mai multe detalii despre acest instrument muzical japonez. Cei interesati sunt deasemenea rugati sa rezerve loc prin email la: concert@himawari.ro sau telefon 0751771699.

MediSin

* vineri, 22 ianuarie, ora 18.30 * Casa de Cultura “Mihai Ursachi” * intrare libera

Regizori: Iosif Prodan si Marius Mitrofan

Filmul reprezinta o noutate in zona culturala ieseana, Ratio Films aducand in fata publicului din Iasi un documentar 100% independent, despre starea si problemele maternitatilor din Iasi.

Chiar daca natura problemelor variaza de la cele politic-administrative, sociale, medicale si pana la cele financiare, filmul nu se multumeste doar sa prezinte, ci sa si rezolve, propunand solutii.

Dupa proiectia documentarului vor rula alte 7 scurtmetraje produse de Ratio Films, cele mai multe din ele fiind selectate si chiar premiate la festivaluri nationale si internationale.

Vin zilele Unirii

Simpozionul National “Unirea Principatelor Romane”, editia a V-a

Organizator: Complexul Muzeal National “Moldova” Iasi

Vineri 22 ianuarie, Sala Dublei Alegeri

10.00: Deschiderea oficiala a Simpozionului National Unirea Principatelor Romane, editia a V-a. Mesajul de salut al conducerii Complexului Muzeal National “Moldova” Iasi (dr. Lacramioara Stratulat – director general). Mesajul de salut al conducerii Ministerului Culturii si Patrimoniului National. Lucrari in plen – Moderatori: acad. Alexandru Zub si dr. Dumitru Ivanescu

10.20: acad. Alexandru Zub – Unirea Principatelor: dimensiunea morala

10.40: dr. Dumitru Ivanescu – Rolul lui A. I. Cuza in realizarea Unirii Principatelor Romane

11.00: dr. Mihai Stefan Ceausu – Austria si “chestiunea romana”

11.20: Lansare de carte – Nichita Smochina, Memorii, sub ingrijirea lui Vlad Galin-Corini, Editura Academiei Romane, 2009. Prezinta: prof. univ. dr. Adriana Sarah Nica, prof.univ. dr. Alexandru-Florin Platon si dr. Vlad Galin-Corini

12.20: dr. Lacramioara Iordachescu – Diplomatii francezi si Unirea

12.40: dr. Veniamin Ciobanu – Evenimentele politice din anul 1866 in Principatele Romane relatate de rapoartele diplomatice suedeze

13.00: drd. Tudor Duzinschi – Rolul Principatelor Romane in Razboiul Crimeii

13.20: dr. Lucian Lefter - Improprietarirea clacasilor in vremea lui Cuza Voda – Solesti Vaslui

13.40: dr. Grigore Craciun – Contextul intern si extern al Unirii Principatelor. Consideratii generale

15.00: dr. Gheorghe Cliveti – Timpurile Unirii romanilor in viziunea lui Nicolae Iorga

15.20: dr. Dumitru Vitcu – Separatismul moldav: dilema sau controversa istorica

15.40: dr. Catalin Turliuc – Opera reformatoare a lui A. I. Cuza. Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris

16.00: drd. Aurica Ichim – Propuneri legislative privind ocrotirea si valorificarea patrimoniului in timpul domniei lui A. I. Cuza

16.20: drd. Brindusa Munteanu – Stiluri europene in arta decorativa din Principatele Romane de la mijlocul secolului al XIX-lea. Patrimoniul Muzeului Unirii din Iasi

16.40: Liliana Petrea - Piese Cuza in patrimoniul Muzeului de Istorie si Arheologie Prahova

17.00: Lansare de carte – Toti in unu. Unirea Principatelor la 150 de ani, coordonatori Dumitru Ivanescu, Dumitru Vitcu, Editura Junimea, 2009. Prezinta dr. Dumitru Ivanescu

Sambata 23 ianuarie, Sala Dublei Alegeri

10.00: In unire sta puterea!, manifestare metamuzeala desfasurata in colaborare cu Scoala si Gradinita “Paradis”

Duminica 24 ianuarie, Sala de conferinte

9.00: Vernisajul expozitiei Genere et Corde Fratres. De la ordinul Unirii la Steaua Romaniei. Mesajul de salut al conducerii Complexului Muzeal National “Moldova” Iasi dr. Lacramioara Stratulat – director general. Mesajul de salut al oficialitatilor. Prezentarea expozitiei dr. Sorin Iftimi

17.00: Concert cameral Armonii peste timp sustinut de elevi ai Colegiului National de Arta “Octav Bancila” si studenti ai Universitatii de Arte “George Enescu” Iasi. Invitata soprana Simona Titieanu, solista la Opera Nationala Romana din Iasi. Prezinta Carmen Zaharia-Danicov

Sunt sigură că nu-i pentru toţi o ştire dar pe internet au apărut, mai mult sau mai puţin recent, referate şcolăreşti despre… iubire. Aţi zâmbit? Asta recunosc, fost şi prima mea reacţie. După, însă am admis să mă înfrupt din verdictul lor contemporan pe de o parte cu nesaţ, pe de alta, cu nedisimulată uimire. Dacă experienţa în sine ar pretinde prin absurd un rezumat el ar suna foarte probabil aşa:

Intrăm în subiect cu o definiţie neutră “sentiment de dragoste faţă de o persoana de sex opus” şi alte două net negativiste în genul “un rău necesar” sau “nimic altceva decît o meserie”; dezvoltăm în aceeşi manieră şi… încheiem brusc (din fericire) interludiul, cu o etichetă constatatoare “tema literară foarte vastă şi importantă” sau după preferinţă o asigurare pertinentă “iubirea nu va muri niciodată“. Şi? Şi în acest punct ai trei posibilităţi.

Fie te amuzi şi depistezi inadverţentele (chestia cu sexul opus e ar spune unii răutăcioasă şi învechită, răului necesar îi zic pas, dacă se poate profesa în domeniu reclam de urgenţă adresa instituţiei de gen, la faza cu literatura îţi vine în minte că nici celelalte muze surori n-au prea ocolit subiectul şi sfârşeşti prin a-ţi dori -dacă iubirea ar însemna fie şi pentru o clipă tot ce s-a scris mai sus -să fie datoare cu o moarte.

Fie, te autosugestionezi că totul e bine, energiile pozitive curg, oamenii sunt fericiţi (apropo da’ fericirea ce e?) şi liberi la urma urmei să aibă astfel de obiceiuri rafinate precum atacul abisurilor filosofice. Sau lăsând gluma la o parte, devii trist. Foarte trist!

Cortina lasată peste o mare trăire doare.

Să admitem, sunt lucruri care doar simţite prind contur şi-n a căror prezenţă lumea uită de definiţii… Interesant e că până şi cei care au fost mângâiaţi cu harul de a cânta, căuta, invoca sau respira epifania iubirii s-au mărginit în a lăsa moştenire omenirii doar un set de amprente. Iubirea e fără doar şi poate simptomatică. Poţi încerca să spui eventual mă simt ca şi când , cred că sau aş vrea să. Alteori în scop narativ, un stop cadru sau o amintire dezmorţită în timp te-ar putea ajuta.

Frumuseţea sentimentelor rare, pe care n-ar trebui să uiţi să le celebrezi stă în forţa lor de metamorfozare, în cascada de conotaţii şi faţete.

Recent iubirea mi s-a predat odată în plus într-un loc aparent imprevizibil. Între păpuşi. La teatrul de păpuşi.

Am bănuit-o pe rând când în impulsul matern de tandreţe al părintelui ce-şi vede copilul fascinat, în dorinţa celui mic de-a intra în rol , în bucuria de-a încuraja prin orice mijloace personajul pozitiv, în energia de-a se opune celui negativ, în ochii mânuitorului de păpuşi şi magia ce-i sta în putere de-a transforma trei piese de decor prăfuit în tipsia de aur a unei poveşti, o altă realitate alternativă în fond.

Cuvântul cheie ar fi emoţie. Ea cred că lipseşte. Nu e aproape hilar cum lucrurile despre care credem că ştim totul, în jurul cărora ne învîrtim şi ne pliem existenţa le înţelegem în fapt cel mai puţin?

E drept şi că sunt la mijloc secole de cînd, pentru o mai bună memorare, ne străduim să le reducem la absurd. Suntem o societate pragmatică gata să strivească sub talpă pledoarii arhiepale despre echilibrul lumii şi-a miilor de imagini, instantanee sau semne ce predică iar şi iar setea de afecţiune.

Necredincioşi ca Toma reclamăm dovezi ştiinţifice şi tratate bine detaliate care să disece elocvent, cu profunzime şi deplin angajament, orice sentiment ce ne-ar putea lua prin surprindere.

Minunea e ca unora Divinitatea chiar le permite să pună mâna… iar dacă şi-au adjudecat parabola, ei, sunt cei vindecaţi prin iubire.

Restul rămânem cu mulţumirea diformă a unei acuplări sexuale sau în cel mai bun caz cu din ce în ce mai scurt mirajul ce duce până la ea.

Apoi ne facem datoria şi serbăm cu fast comercial prilejul autofabricat al unor sărbători zis speciale.

După însă, ne refugiem liniştiţi în cotidian, ne ordonăm în agende responsabile zilele şi ne spunem că până la proxima ocazie, iubirea asta sau ce o fi fiind, e cazul să mai aştepte. Între timp un corp faţă de care dezvoltăm practice principii fiziologice (şi ne scuteşte la rindu+i indiferent de luxul dovezilor suplimentare de atenţie), un meniu bogat, un chef cu gălagie multă sau versuri mai proaste decât definiiţiile iubirii şi într-un final ritualul mirean al unei alte sărbători golite explicit de “bunele sale intenţii” ne sunt arhisuficiente.

Sunt?

Îmi place să cred că de teama neantului iubirea s-a refugiat, dar nu oriunde ci a ales să o facă tot în noi. Pe cei ce vor să-i scurteze penitenţa îi provoc să caute cheia. Celorlalţi dacă lectura continuă să le fie indiciul necesar le propun întoarcerea la esenţe. Cântarea Cântărilor de pildă s-ar putea dovedi un foarte reuşit început. Autenticitatea i-o conferă probabil apropierea în timp de… sursă. Sursa iubirii şi-a tuturor trăirilor ce contează oricum. Raluca Sofian

Teodor Negoita (da, primul roman la Polul Nord) s-a aflat pentru citeva zile si pe meleaguri iesene dar, nu pentru infuzia de populariate care fara indoiala i s-ar fi cuvenit ci pentru a sustine prin aulele universitare un sir de conferinte cu scop…premeditat.

Posesorul Ordinului Naţional „Steaua României” in grad de Comandor conferit relativ recent de presedinte (e drept la recomandarea si insistentele Academiei Romane) se afla acum in ingrata misiune de a “produce” dupa cum bine spunea, un Memorandum menit a stringe laolalta semnaturi. Destinatar? Primul Ministru. Finalitatea? Acordarea unui buget minim necesar continuarii cercetarilor romanesti in Antarctica.

De ce o face, de ce refuza sa mai astepte? Poate pentru ca stie ca asta n-a folosit la nimic in trecut.

Alte raspunsuri, citeva directe si tot pe atitea adiacente au fost acordate in cadrul intilnirii la care directorul Institutul de cercetari polare roman i-a instigat pe tinerii studenti ai USAMV.

Incercind o sinteza s-ar putea spune ca acolo s-au confirmat pe rind, prezumtii:

Romania se afla printre putinele tari care intreprind cercetari la Pol dar autoritatile romane nu au o foarte mare legatura cu aceasta poveste; Romania se bucura de asemenea de o statie romaneasca permanenta de cercetare in Antarctica dar nu cladita cu eforturi financiare autohtone ci donata practic de guvernul australian, Romaniei prin eforturile Insitutului Polar Roman.

S-au divulgat secrete pline (la propriu si la figurat ) de seva-unele vorbesc depre cum singurele pretentii australiene ar fi avut si au in vizor vinul manastiresc autohton, altele despre vinatoarea americana de metoriti in Antarctica sau cartile postale scoase cu prilejul inaugurarii statiei romanesti nu de romani ci de neozeelandezi.

S-au spus povesti…despre dorinte ascunse de a potenta valentele trecutului stiintific (vezi cazul Emil Racovita s.a.m.d.) prin viziuni actuale ceva mai practice.

Si s-a incheiat cu marturisiri- Cu gindul la Antarctica, Theodor Negoiţă participa la întrunirile Tratatului Antarctic şi la alte evenimente, din dorinta potentarii activităţii polare româneşti. De la discursuri oficiale la mese rounde dar amicale toate au drept ca scop menţinerea relaţiilor cordiale cu factorii de decizie din domeniul explorărilor antarctice şi obţinerea de noi fonduri pentru folosirea Staţiei Law-Racoviţă la adevăratul său potenţial. Fara putina implicare a “nivelului inalt” mult prea putin inspirat de impulsuri patriotice insa, totul risca sa fie in zadar. De pierdut are inclusiv potentialul de imagine al Romaniei, unul nu foarte invidiat in acest moment.

Daca visele totusi inving exista deja planuri …pe rol.

Printre ele, ideea turismului la Polul Sud practicat deja cu succes de alte ţări cu staţii polare. In acest scop este planificata pina la finele lui 2010 adăugarea unui nou corp de cladire la staţia din Antarctica, folosită îndeosebi în timpul verii polare (3 luni pe an, decembrie – februarie).

Coordonatorii proiectului cred ca sumele obtinute din gazduirea unor astfel de turisti polari le-ar putea scoate din pericolul iminent cercetarea.

De stiut!

Prima si singura statie romaneasca permanenta de cercetare din Antarctica, donata de guvernul Australian Romaniei prin eforturile Insitutului Polar Roman, condus de Dr. Ing. Teodor Gheorghe Negoita.

Localizare si cai de acces

Latitudine: 69°23′18.61″ S, Longitudine: 76°22′46.2″ E

Distanta fata de Bucuresti in linie dreapta 13.352 km

Statia Law – Racovita este amplasata in Dealurile Larsemann, o zona stancoasa aflata la 3 km de coasta Ingrid Christensen din Tara Printesei Elisabeta, Antarctica de Est.

In apropiere, la aproximativ 2 km se mai afla Statia Zhong Shan a Chinei si la 1km distanta, Statia Progress II a Rusiei.

Accesul se face in principal cu elicopterul de la statia Davis, aflata la aproximativ 80 Km NE, pe jos sau prin mijloace motorizate pe rutele bine stabilite de la cele doua statii vecine, in cazul in care se foloseste transportul naval.

Istoric

In anul 1986 Australia a construit Statia Law pe actualul amplasament, fiind folosita de echipe pentru perioada de vara polara.

Incununand eforturile intreprinse intr-un program ambitios de peste 17 ani al exploratorului Roman Dr. Ing. Theodor Negoita si dupa 2 ani de negocieri, Austalia a decis sa transfere Statia Law Romaniei, urmand sa se numeasca Statia Law – Racovita si sa fie administrata de Fundatia Antarctica si Institutul Roman de Cercetari Polare.

La 20 Februarie 2006, prin ceremonia de transfer a statiei, Romania continua traditia inceputa acum mai bine de 100 ani de Emil Racovita, prin amplele sale studii biologice in aceasta zona.
Intrarea Romaniei in Antarctica printr-o statie permanenta reprezinta fara indoiala un pas important in afirmarea Romaniei pe plan international, numarul tarilor care se bucura de acest privilegiu nefiind prea mare.

Baza poarta numele primului explorator care a cercetat Anarctica de Est – Phillip Law si a lui Emil Racovita, primul biolog din Lume care a cercetat viata Antarctica in cadrul expeditiei Belgica (1897 – 1899).

In intervalul 21 decembrie-15 ianuarie, sub gazduirea Galeriilor Tonitza pictorul iesean Mihai Cotovanu lanseaza imperativ o provocare.

Titulatura demersului expozitional Sa vorbim despre peisaj intriga si descatuseaza anticipat un prim impuls. Acela de-a pasa un raspuns retoric si deopotriva interogativ in genul Ce-ar fi de spus?

In cazul compozitiei sau portretului de pilda poate ca o atare analiza plastica se contureaza legitim dar peisajul, cu precadere peisajul, se priveste. Si totusi…

Daca in cazul fiecarei transpuneri a unui talant se naste plauzibil dialogul poate ca peisajului ii putem adjudeca fara false dileme intreaga conversatie. Asta gratie deschiderii sale implicite nu doar la nivel epic sau pictural cit si emotional. Un atribut predilect minunii ce-si evoca starea de gratie dincolo de usile atelierului si care se lasa doar treptat si partial devoalata cu pretul studiului.

O stare ce poate ocoli spiritele moderne indragostite de viziuni sau procedee excesive dar care se daruieste fara indoiala adeptilor loiali. Ori nici perseverenta nici spiritul analitic nu i-au lipsit vreodata pictorului Mihai Cotovanu. Nici in anii tineri in care prima latura sa didactica ,nici in cei ai artistului zis amator, neabonat inca la consacrare dar fascinat pina la obsesie de, detaliu, citadin ,de arhitectura peisajului si de rigori grafice perfect impuse intentiilor cromatice.

Iata poate de ce lucrarile expuse acum pe simezele Galeriilor Tonitza pot fi socotite ca fiind expresia acestui crez personal si fatete sugestive ale unui discurs in detaliu insusit gratie Artei de a privi, asa cum marturisea autorul, tot prin intermediul unei expozitii incheiate nu mai departe de finele lunii trecute. Discursul naturii insasi.

Cumva, n-avem a sti cu exactitate nici cum, nici cind, Mihai Cotovanu a demistificat o serie de secrete vizavi de subiect. Printre ele am putut repera usor ceea ce fotografii numesc regula de aur a instantaneelor urbane.

Conform acesteia ar exista doar doua momente ale zile prielnice surprinderii unui cadru en plaine air : in zorii diminetii incepind cu circa 30 de minute inainte de rasaritul soarelui si la amurg. Explicatiile nu sint deloc straine de efectul optic al luminii ceva mai blinde, a contrastelor in consecinta mai delicate si de tot ceea ce am putea numi in definitiv echilibrul culorii.

Voit sau nu, consecintele acestei s-o numim stratageme pot fi admirate in lucrari ca Asfintit de soare in padure-unde lumina pare a se prelinge printre trunchiuri imbratisindu-le parca “ca de plecare” sau in diminetile strazilor Brindusa si Sf Andrei unde jocul rece dar viu al luminii te provoaca sa resimti nu doar spatiul dar uneori si aerul fluidizat printre ziduri.

In trecere fie spus povestea luminii continua firesc in “Luciul apei” , “Luminis” sau Inceput de primavara in padure.

Iernilor insa li se aloca instinctiv un spatiu aparte. Unul de acesta data lipsit de tipar, cel putin din punctul de vedere al contrastului. Paradoxal privindu-le resimti mai pregnant senzatia realului, fie ca vorbim de efectul uneori orbitor al zapezii din Case evreiesti , tonurile glaciare din Casa tiganilor sau efectul de frig si adincime rece reusit prin alternanta planurilor din Biserica.

Cu nimic mai prejos peisaje rurale precum Cantonul CFR, Casa batrineasca sau Drum de tara sparg anonimatul si devin dintr-un motiv banuit afectiv cu o nota si-un vibrato cromatic mai calde tinzind sugestiv spre acea doza optimista de culoare regasita in lucrarile ce reproduc spatii familiare.

O dovada in plus a implicarii emotionale de care se face iar si iar susceptibil …peisajul.

Final de an, lumini colorate, citeva zile in care ai in sfirsit motivul perfect sa te gindesti si la tine. Nu toti privesc tabloul de mai sus cu bucurie…iar in topul nostalgiilor furibunde se regasesc cel mai adesea persoanele singure (desi la o adica englezismul “single” ar fara suna fara indoiala ceva mai potrivit).

Sondaje recente atesta ca aproximativ 49 la suta din populatia adulta a globului se pregateste sa intimpine Anul Nou fara un partener. Cifrele se confrunta insa si ele ,nu-i asa, cu probleme de perspectiva iar diferenta dintre posibilitatea ca procentul sa sune trist sau realist o pot face la o adica doar cei ce traiesc temporar situatia.

Lor le oferim invitatia de-a detrona rind pe rind citeva dintre miturile singuratatii.

1. Cei solo se simt singuri de sarbatori- Nimic mai neadevarat!Nu mai putin decit toti ceilalti. De ce un logodnic sau o casnicie ti-ar garanta reusita unei seri? De singuratatile in doi ati auzit? Dar de rata divortului?

1. Persoanele singure sint la mina altora cind vine vorba de o invitatie-De fapt ele se bucura (tot satistic documentat), de o mai mare popularitate in perioada sarbatorilor si primesc mai multe si diverse oferte petrecarete tocmai pentru ca nu implica …prezenta la pachet. In plus nu sint nevoite sa faca compromisuri vizavi de …alegere. Au libertatea totala fie ca vorbim de un eventual partener, locatie, destinatie sau perioada unui sejur. Pe scurt, fac legea!

1. Solitarii nu prea stiu ce sa faca de sarbatori- Realitatea este ca au si timpul si motivatia de-a organiza totul ca la carte. Cu imaginatie si planuri de rezerva cu tot!

1. Singuraticii sint timizi- Timiditatea e supravehiculata si depasita cind e vorba de lipsa partenerului. In fapt inca activi pe “piata matrimoniala” au cel mai bun antrenament vizavi de socializare. Si-apoi motivele solitudinii ar putea fi tot atit de bine autoimpuse voluntar de o stare sau o atare scara a valorilor, nu?

In plus gindeste-te! Daca privesti partea plina a paharului sarbatorile devin ocazia perfecta pentru o eventuala cucerire, un chip nou in viata ta sau cel putin a unui numar proaspat in agenda. Deci nu renunta!

Totul e sa nu transformi magia anotimpului sau a unei seri intr-o simpla dar sustinuta vinatoare. Uita scopul si pune accentul pe mijloace. Rasfata-te si altura-te grupului colorat care te-a invitat nu “plina” dar ceva mai constienta de sine.

Psihologii sustin ca tot efortul sta de fapt in atitudine si ca cel mai bun test consta intr-o intrebare. Tu, te-ai intilni cu tine?

Daca raspunsul nu e cel asteptat …

• Remarca-te in multime-nu, nu prin rochia extravaganta sau trusa de machiaj transferata cu genorizitate pe fata ta ci printr-un accesoriu fin, mic, particularizat si sic. Uite ceva rosu sa zicem, ca sa acoperim si traditia perioadei.

• Zimbeste .Nici tu n-ai chef sa sustii un dialog cu o persoana morocanoasa. Asta in cazul in care ai fi macar tentat sa incepi una

• Cu simtul umorului la purtator-nu-i nevoie sa te transformi in bufonul serii dar, putin haz de necaz sau o serie de replici amuzante pliabile pe situatie vor avea succesul garantat.

• Fii relaxata!-daca iti propui cu orice pret sa impresionezi s-ar putea sa nu-ti iasa.Vei fi prea ocupata cu autocritica si cautarea cuvintelor incit sa petreci.

• Nu sta retrasa!-numai implicata intr-o discutie ai sansa sa demonstrezi sau sa aplici cele citeva sfaturi de mai sus.

• Pastreaza o unda de mister- Si discretie. Ca mai oricui altcuiva partenerului tau s-ar putea sa-i faca placere sa te descopere treptat si nu sa fie invadat ad-hoc de suma experientelor tale.

In rest multe altele n-ar fi de spus. De regula, relatiile intra vrem sau nu, in categoria abordarilor lipsite de retete. Dar unicitatea fiecareia in parte face parte din joc si cere farmec. Nu-i asa?

Daca n-ati initiat inca rocada produselor cosmetice in trusa personala de machiaj v-ar ajuta poate un ghid de” tranzitie” sezoniera in citiva pasi. Ce anume ar trebui asadar sa bifati la inventar?

1. Uleiul/ Crema de corp-sint recomandate calduros in perioada rece a anului spre a contracara actiunea factorilor responsabili cu uscarea excesiva a pielii. Dintre acestia ar fi suficient sa amintim doar scaderea umiditatii aerului din interior gratie incalzirii centrale si evident hainele groase, ce nu se dovedesc tocmai un balsam pentru piele. Ideal ar fi ca aplicarea lor sa fie precedata (saptaminal) de uzul unui produs de exfoliere.

Extra sfat: O combinatie de ulei de masline si zahar brun va preintimpina cu succes eforul financiar implicat de alegerea unui articol cosmetic scump.

1. Demachiant cu, consistenta cremoasa-uita de lotiunea tonica, in special daca aceasta contine alcool. Mult mai eficace s-ar dovedi un produs blind fara actiune astringenta pentru ca frigul de afara se va ocupa oricum cu pasiune de acest aspect. Excesul de crema poate fi indepartat cu un tampon umed de vata.

1. Crema de noapte -in cazul in care ai abndonat-o peste vara (deloc gresit) si daca termenul de garantie iti permite reintrodu-o in actualitate.Tenul tau are nevoie suplimentara de regenerare. In schimb pentru zi poti pastra fara probleme lotiunea cu SPF ridicat. Ramine ideala pentru protectia impotriva radiatiilor UV, a vintului si a frigului indiferent daca o folosesti pentru fata sau miini

1. Fondul de ten-ar putea fi trecut la capitolul avantajelor iernii. Daca esti adepta lui acum il poti folosi fara grija desi de preferat ar fi oricum achizitionarea unuia cu textura usoara spre a permite pielii sa respire.

1. Balsamul de buze-da, te poti descurca excelent cu cel de peste vara sau de ce nu chiar sa-ti creezi unul. Printre trucuri pot fi enumerate produse ca uleiul de masline, banalul unt de bucartarie sau mierea (cu efect incredibil in cazul buzelor crapate).

1. Masca de par-n-ar fi rau sa sustina periodic efortul balsamului.Si daca obisnuiesti si daca nu sa-ti acoperi capul iarna interventia celor doua produse e absolut necesara. Optional si in functie de tipul de par (de exemplu cel cu tentinta de ingrajare) balsamul poate fi aplicat doar in zona virfurilor.

Listei minimale de mai sus nutritionistii ii ataseaza citeva sfaturi, pe care noi le-am considerat veridice si tocmai bune de impartasit.

• Daca ati primit vizita citorva kilograme si le gazduiti cu impacare sub puloverul larg nu va gasiti singuri scuze. Specialistii afirma ca nu exista dovezi referitoare la schimbarea metabolismului pe timpul iernii. Dimpotriva, frigul accelereaza fluxul sangvin si ne ajuta la o adica sa slabim.E drept ca, vremea predispune la …degustari dar, numai de tine depinde.

• Mai putin soare, productie slaba de vitamina D.Carenta poate fi rezolvata rapid nu doar prin aportul modern al suplimentelor alimentare ci si printr-un consum ceva mai ridicat de produse lactate (Bio, daca se poate).

• Regula celor 2 litri ramine valabila! Nu uita sa te hidratezi cu apa si sucuri naturale chiar daca nu transpiri la fel de mult ca vara.

Si nu puteam incheia nu-i asa la ceasul cind surescitarea sarbatorilor ne da tututror tircoale fara citeva imperative aniversare.

Sa intram asdar in cantonamentul frumusetii. Ce-ar fi de facut?

1. O vizita la salon-Merita! Luati-o ca pe un cadou in avans mai ales ca sint voci care sustin ca ar face pur si simplu minuni pe termen scurt. Ultimul trend? Termoterapia! In cazul in care v-ati decis, nu alegeti la intimplare…tipul impachetarii. Pentru a va ajuta iata care ar fi principalele proprietati ale produselor naturale folosite:

• Algele marine- intensifica metabolismul celular, dreneaza limfa si accelereaza circulatia sangvina.Odata cu scaderea retentiei de apa apare si efectul lipolitic soldat cu pirderea citorva centimetri si “ajustarea” celulitei.

• Argila- supranumita namolul cutitarilor-cicatrizeaza. Acneea, psoriazisul sau dermatita n-au nicio sansa in fata ei.

• Parafango- hidrateaza si are proprieteti detoxifiante.

• Sarea oceanica-garanteaza efectul de peeling, creste elasticitatea si gradul de fermitate al pielii.

• Namolul sapropelic- normalizeaza temperatura locala, este antiinflamator, biotrofic si antibacterian.

1. 1. 1. Fitoterapia la domiciliu- Pina la creme si produse de infrumusetare e nevoie sa actionam putin asupra cauzelor ce au determinat diversele inestetisme.Dupa reperarea lor (sarcina , stress, soc emotional, sedentarism etc) putem incerca o cura personalizata de detoxifiere si antrena in proces dupa caz, diete pe baza de legume, fructe, seminte, uzul unor ticturi sau al diverse ceaiuri cu rezultat prestabilit.

1. 1. 1. Visati, alegeti si faceti cumparaturile din timp!- Fie ca vorbim de tinuta cea speciala, articolele decorative pentru camin, cadouri sau alimente…dedicati Ajunul sufletului si sarbatorii in sine.Traiti-i mesajul, atmosfera, seninatatea, entuziasmul!Nimic n-are darul de-a infrumuseta mai mult decit asta.

Sa aveti asadar parte de antrenament usor si Sarbatori Fericite!

Glare

Revista adevăratelor valori

Glare înseamnă strălucire. Si valoare. Prima revista de business şi lifestyle din Moldova se lansează vineri, 18 decembrie, pentru dumneavoastră.

Glare nu înseamnă fiţe, nici sclipici cu efect efemer. Alături de noi, veţi afla despre strălucirea inconfundabilă şi tainică a succesului autentic. Veţi cunoaşte adevăratele valori pe care Moldova si „personajele” ei fine ni le-au oferit. Ne vom strecura dincolo de cortina imitaţiilor nereuşite pentru a scoate din adâncuri o lume pe nedrept trecută cu vederea.

Adevăratul succes nu se măsoară în câteva clipe si nici nu se recunoaşte intr-o imagine trucată. Adevăratul succes stă, adeseori, în umbră şi isi cistiga adeptii în ani lungi de muncă, talent, inteligenţă şi perseverenţă. Ni se întâmplă să trecem cu indiferenţă pe lângă poveşti de viaţă demne de urmat şi să confundăm noroiul cu aurul.

Glare este gata să deschidă deopotriva minti şi inimi către acele modele reale, către acei oameni valoroşi pe care viaţa le ofera ca dar.. Cum să ratezi o asemenea ocazie?

Glare este prima revistă de business şi lifestyle din Moldova. De ce aici? Pentru că Moldova este o cetate a succesului, iar de aici soarele răsare, parcă, mai frumos. Avem personalităţi în toate domeniile, de la oameni de afaceri, până la tineri actori, artişti, medici, avocaţi. Unii faimoşi, alţii păstraţi sub o perdea fină de mister şi dorinţă de a se descoperi. O scenă deschisă pentru un spectacol cu adevărat strălucitor.

Ne adresăm oamenilor serioşi, dinamici, neobosiţi şi scriem despre cei asemenea lor. Scriem despre bariere care pot fi depăşite, despre curajul de a visa succesul şi nu in cele din urma de a-l atinge. Scriem despre eleganţă, decenţă, muncă. De aceea, vă dăm întâlnire la Glare – un spaţiu al valorii!

Lansarea revistei Glare va avea loc vineri, 18 decembrie, la ora 18, la hotel Unirea.

La sedinta de Guvern din aceasta saptamana, premierul interimar Emil Boc le-a comunicat ministrilor ca, pana la sfarsitul acestei saptamani, fiecare minister trebuie sa intocmeasca un grafic cu zilele libere, fara plata, pentru toti angajatii. Practic, fiecare angajat de la stat va avea patru zile libere in fiecare luna, fara plata, din ianuarie pana in iunie, ceea ce inseamna  ca in cele 27 de saptamani bugetarii vor sta acasa fara bani timp de 24 de zile.
In acest fel, o luna de zile vor lucra gratis sau vor sta acasa fara bani. Printre primele institutii care s-au conformat dispozitiilor lui Boc si deja au intocmit listele cu zilele libere se numara ministerele Transporturilor,  de Interne si Economiei. Aceasta masura a fost luata de Executiv  ca urmare a faptului ca nu exista suficiente fonduri pentru salariile bugetarilor si astfel se estimeaza o economisire sustantiala a banilor.