Construit în 1992 şi supranumit drept “muzeu al viitorului”, Ars Electronica Center ramine deocamdata probabil cel mai important laborator si spatiu de expunere al artei electronice din lume. Confluenţa dintre arta, tehnologie şi societate prinde incet dar sigur contur.

In acest an, mai precis pe 26 februarie, AEC găzduieşte deschiderea festivalului international nextComic 2010, parte a programului Linz capitală culturală europeană 2009, iar în cadrul acestui eveniment Institutul Cultural Român de la Viena va prezenta publicului austriac un spectacol de 8 ore de sunet şi imagine.

Performance-ul poarta semnatura lui Daniel Dorobanţu, un nume binecunoscut iubitorilor de “electro” dar si cea a Michaelei Konrad, graficiană austriacă specializata pe segmentul tehnicii offset ale carei lucrari pot fi admirate deja în colecţia celebrului muzeu Albertina.
Mozaicul audio-vizual conceput de Daniel Dorobanţu sub genericul Memories of now a luat nastere la confluenţa muzicii artistului român cu ciclul de comicart Spacelove al Michaelei Konrad şi se dezvaluie auditoriului sub pretextul unui dialog inedit intre cupola sonoră mereu schimbătoare si pretioasa sa oferta grafică.

Inspectoratul Scolar Judetean Iasi in colaborare cu Uniunea Artistilor Plastici, Complexul

National Muzeal Moldova si Muzeul Etnografic al Moldovei organizeazeaza pe data de 20

februarie sub gazduirea Casei Corpului Didactic prima editie a Simpozionului International cu tema ARTA ŞI TRADIŢIA ÎN EUROPA.

Initiativa se doreste a fi o noua modalitatate de promovare transversal axată pe valorizarea şi perpetuarea artei şi a tradiţiilor româneşti, agenti catalizatori în configurarea valorilor diversităţii culturale a ţărilor Europei.

Impactul organizării unui simpozion internaţional vizează totodata exprimarea identităţii artei şi a tradiţiilor proprii tuturor statelor membre UE, prin intensificarea relatiilor interculturale.

Repertoriul asumat are in vedere principiul coresponsabilitatii, stimularea opiniilor, aptitudinilor si valorificarea deopotriva a preocuparilor stiintifice ale cadrului didactic si elevului iar sustenabilitatea promovării valorilor artei fiind măsurabilă datorită abordării în registru comparativ a tematicilor propuse.

Practic pe lista organizatorilor s-au aliniat obiective precum:

○ Imprimarea unei direcţii evolutive acţiunilor de integrare în spaţiul cultural european fără pierderea identităţii şi a specificului naţional.

○ Educarea tinerilor în sensul valorizării artei şi tradiţiilor specifice etniei din care fac parte.

○ Realizarea unui schimb de experienţă între cadrele didactice participante.

Din program…

10.00 Deschiderea oficiala

11.00. LANSARE DE CARTE:

MARCEL LUTIC – TIMPUL SACRU, SĂRBĂTORILE DE ALTĂDATĂ, IAŞI, 2009

12. 00. VERNISAJ EXPOZIŢIE PICTURĂ- U. A. P. IAŞI

12. 30. RECITAL DE VIOARĂ -Iulia Vagner FILARMONICA MOLDOVA IAŞI

12. 45. PARADA COSTUMELOR POPULARE ARHAICE

MUZEUL MUNICIPAL PAŞCANI- GRUP ŞCOLAR UNIREA CF UNIREA PAŞCANI

13. 15. MINI PARADA ECO-

ŞCOALA GĂŞTEŞTI, PAŞCANI

14. 00. SESIUNE DE COMUNICĂRI ŞTIINŢIFICE CADRE DIDACTICE UNIVERSITARE ŞI PREUNIVERSITARE

Grădina Botanică „Anastasie Fătu” a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi organizează, în perioada 6–28 februarie 2010, expoziţia de plante exotice ,,Mesaje cu flori”. Evenimentul, fericire repetabil a devenit o tradiţie pentru comunitatea ieşeană.

Expoziţia, oază exotică, cuprinde diverse specii şi soiuri de plante decorative: orhidee, crotoni, begonii, ferigi, peperomii, ficuşi, dracene, acalife, bromelii, precum şi numeroşi bonsai. De asemenea, vizitatorii pot admira o gamă variată de aranjamente florale cu azalee, camelii, orhidee, fresii, floarea flamingo, crinul păcii şi crinul de iarnă.

Azaleele sunt originare din Orientul Îndepărtat (China, Japonia, Coreea). Considerată cea mai frumoasă floare a iernii, azaleea încântă privirea prin florile de diferite culori (roşu, coral, lila, violet, roz, carmin, alb).

Camelia, originară din regiunile tropicale şi subtropicale din Asia de Sud–Est, China şi Japonia, oarecum diferită faţă de azalee, o egalează în frumuseţe şi rafinament, prin tonurile de roşu, roz şi alb. În colecţia Grădinii Botanice din Iaşi există 35 de soiuri de azalee şi 12 de camelii. Cele două specii au nevoie de o îngrijire specială, deoarece preferă temperaturile scăzute, motiv pentru care înfloresc numai în perioada sezonului rece, iar odată cu venirea primăverii intră într-o perioadă de “repaus”.

Sera Expoziţională (Sera nr. 12) va fi deschisă zilnic pe parcursul celor trei săptămâni, în intervalul orar 9.00–16.00.

Preţul unui bilet este de 5 lei. Persoanele care doresc să realizeze fotografii sau înregistrări video vor achita o taxă de 25 de lei, respectiv 100 de lei.

• 25 - 29 ianuarie 2010 * Centrul Cultural Francez

Eveniment prin care se doreste extinderea “Zilei memoriei Holocaustului si prevenirii crimelor impotriva umanitatii” (27 ianuarie) la nivelul unei saptamani de dezbateri, conferinte, expozitii si concerte de muzica clasica.

Saptamana memoriei incepe luni 25 ianuarie, ora 18.00 la CCF, cu o intalnire cu artistul Felix Aftene, in cadrul expozitiei de pictura, sculptura si grafica “Cadere in timp”, din spatiul expozitional al centrului.

Al doilea eveniment din cadrul “Saptamanii…” este expozitia “Recviem pentru taranul roman. Taranii si comunismul”, organizata in partenariat cu Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei Sighet si cu Muzeul Unirii din Iasi. Expozitia incepe pe 26 ianuarie si dureaza pana pe 26 februarie 2010, la Muzeul Unirii din Iasi.

Pe 27 ianuarie, ora 18.00 in Sala “B. Fondane” a Centrului Cultural Francez, va avea loc un concert cameral, realizat in parteneriat cu Colegiul de Arta “Octav Bancila” si cu Universitatea de Arte “George Enescu”.

Joi 28 ianuarie, la ora 17.00 la Muzeul Unirii va avea loc vernisajul expozitiei “Recviem pentru taranul roman. Taranii si comunismul”, eveniment insotit de conferinta cu titlul: “Memoria ca forma de justitie. Istoria unui muzeu”, sustinuta de Ioana BOCA, director executiv al Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei Sighet. Invitat: Acad. Alexandru ZUB, Institutul de Istorie “A.D. Xenopol” Iasi.

Sunt sigură că nu-i pentru toţi o ştire dar pe internet au apărut, mai mult sau mai puţin recent, referate şcolăreşti despre… iubire. Aţi zâmbit? Asta recunosc, fost şi prima mea reacţie. După, însă am admis să mă înfrupt din verdictul lor contemporan pe de o parte cu nesaţ, pe de alta, cu nedisimulată uimire. Dacă experienţa în sine ar pretinde prin absurd un rezumat el ar suna foarte probabil aşa:

Intrăm în subiect cu o definiţie neutră “sentiment de dragoste faţă de o persoana de sex opus” şi alte două net negativiste în genul “un rău necesar” sau “nimic altceva decît o meserie”; dezvoltăm în aceeşi manieră şi… încheiem brusc (din fericire) interludiul, cu o etichetă constatatoare “tema literară foarte vastă şi importantă” sau după preferinţă o asigurare pertinentă “iubirea nu va muri niciodată“. Şi? Şi în acest punct ai trei posibilităţi.

Fie te amuzi şi depistezi inadverţentele (chestia cu sexul opus e ar spune unii răutăcioasă şi învechită, răului necesar îi zic pas, dacă se poate profesa în domeniu reclam de urgenţă adresa instituţiei de gen, la faza cu literatura îţi vine în minte că nici celelalte muze surori n-au prea ocolit subiectul şi sfârşeşti prin a-ţi dori -dacă iubirea ar însemna fie şi pentru o clipă tot ce s-a scris mai sus -să fie datoare cu o moarte.

Fie, te autosugestionezi că totul e bine, energiile pozitive curg, oamenii sunt fericiţi (apropo da’ fericirea ce e?) şi liberi la urma urmei să aibă astfel de obiceiuri rafinate precum atacul abisurilor filosofice. Sau lăsând gluma la o parte, devii trist. Foarte trist!

Cortina lasată peste o mare trăire doare.

Să admitem, sunt lucruri care doar simţite prind contur şi-n a căror prezenţă lumea uită de definiţii… Interesant e că până şi cei care au fost mângâiaţi cu harul de a cânta, căuta, invoca sau respira epifania iubirii s-au mărginit în a lăsa moştenire omenirii doar un set de amprente. Iubirea e fără doar şi poate simptomatică. Poţi încerca să spui eventual mă simt ca şi când , cred că sau aş vrea să. Alteori în scop narativ, un stop cadru sau o amintire dezmorţită în timp te-ar putea ajuta.

Frumuseţea sentimentelor rare, pe care n-ar trebui să uiţi să le celebrezi stă în forţa lor de metamorfozare, în cascada de conotaţii şi faţete.

Recent iubirea mi s-a predat odată în plus într-un loc aparent imprevizibil. Între păpuşi. La teatrul de păpuşi.

Am bănuit-o pe rând când în impulsul matern de tandreţe al părintelui ce-şi vede copilul fascinat, în dorinţa celui mic de-a intra în rol , în bucuria de-a încuraja prin orice mijloace personajul pozitiv, în energia de-a se opune celui negativ, în ochii mânuitorului de păpuşi şi magia ce-i sta în putere de-a transforma trei piese de decor prăfuit în tipsia de aur a unei poveşti, o altă realitate alternativă în fond.

Cuvântul cheie ar fi emoţie. Ea cred că lipseşte. Nu e aproape hilar cum lucrurile despre care credem că ştim totul, în jurul cărora ne învîrtim şi ne pliem existenţa le înţelegem în fapt cel mai puţin?

E drept şi că sunt la mijloc secole de cînd, pentru o mai bună memorare, ne străduim să le reducem la absurd. Suntem o societate pragmatică gata să strivească sub talpă pledoarii arhiepale despre echilibrul lumii şi-a miilor de imagini, instantanee sau semne ce predică iar şi iar setea de afecţiune.

Necredincioşi ca Toma reclamăm dovezi ştiinţifice şi tratate bine detaliate care să disece elocvent, cu profunzime şi deplin angajament, orice sentiment ce ne-ar putea lua prin surprindere.

Minunea e ca unora Divinitatea chiar le permite să pună mâna… iar dacă şi-au adjudecat parabola, ei, sunt cei vindecaţi prin iubire.

Restul rămânem cu mulţumirea diformă a unei acuplări sexuale sau în cel mai bun caz cu din ce în ce mai scurt mirajul ce duce până la ea.

Apoi ne facem datoria şi serbăm cu fast comercial prilejul autofabricat al unor sărbători zis speciale.

După însă, ne refugiem liniştiţi în cotidian, ne ordonăm în agende responsabile zilele şi ne spunem că până la proxima ocazie, iubirea asta sau ce o fi fiind, e cazul să mai aştepte. Între timp un corp faţă de care dezvoltăm practice principii fiziologice (şi ne scuteşte la rindu+i indiferent de luxul dovezilor suplimentare de atenţie), un meniu bogat, un chef cu gălagie multă sau versuri mai proaste decât definiiţiile iubirii şi într-un final ritualul mirean al unei alte sărbători golite explicit de “bunele sale intenţii” ne sunt arhisuficiente.

Sunt?

Îmi place să cred că de teama neantului iubirea s-a refugiat, dar nu oriunde ci a ales să o facă tot în noi. Pe cei ce vor să-i scurteze penitenţa îi provoc să caute cheia. Celorlalţi dacă lectura continuă să le fie indiciul necesar le propun întoarcerea la esenţe. Cântarea Cântărilor de pildă s-ar putea dovedi un foarte reuşit început. Autenticitatea i-o conferă probabil apropierea în timp de… sursă. Sursa iubirii şi-a tuturor trăirilor ce contează oricum. Raluca Sofian

In intervalul 21 decembrie-15 ianuarie, sub gazduirea Galeriilor Tonitza pictorul iesean Mihai Cotovanu lanseaza imperativ o provocare.

Titulatura demersului expozitional Sa vorbim despre peisaj intriga si descatuseaza anticipat un prim impuls. Acela de-a pasa un raspuns retoric si deopotriva interogativ in genul Ce-ar fi de spus?

In cazul compozitiei sau portretului de pilda poate ca o atare analiza plastica se contureaza legitim dar peisajul, cu precadere peisajul, se priveste. Si totusi…

Daca in cazul fiecarei transpuneri a unui talant se naste plauzibil dialogul poate ca peisajului ii putem adjudeca fara false dileme intreaga conversatie. Asta gratie deschiderii sale implicite nu doar la nivel epic sau pictural cit si emotional. Un atribut predilect minunii ce-si evoca starea de gratie dincolo de usile atelierului si care se lasa doar treptat si partial devoalata cu pretul studiului.

O stare ce poate ocoli spiritele moderne indragostite de viziuni sau procedee excesive dar care se daruieste fara indoiala adeptilor loiali. Ori nici perseverenta nici spiritul analitic nu i-au lipsit vreodata pictorului Mihai Cotovanu. Nici in anii tineri in care prima latura sa didactica ,nici in cei ai artistului zis amator, neabonat inca la consacrare dar fascinat pina la obsesie de, detaliu, citadin ,de arhitectura peisajului si de rigori grafice perfect impuse intentiilor cromatice.

Iata poate de ce lucrarile expuse acum pe simezele Galeriilor Tonitza pot fi socotite ca fiind expresia acestui crez personal si fatete sugestive ale unui discurs in detaliu insusit gratie Artei de a privi, asa cum marturisea autorul, tot prin intermediul unei expozitii incheiate nu mai departe de finele lunii trecute. Discursul naturii insasi.

Cumva, n-avem a sti cu exactitate nici cum, nici cind, Mihai Cotovanu a demistificat o serie de secrete vizavi de subiect. Printre ele am putut repera usor ceea ce fotografii numesc regula de aur a instantaneelor urbane.

Conform acesteia ar exista doar doua momente ale zile prielnice surprinderii unui cadru en plaine air : in zorii diminetii incepind cu circa 30 de minute inainte de rasaritul soarelui si la amurg. Explicatiile nu sint deloc straine de efectul optic al luminii ceva mai blinde, a contrastelor in consecinta mai delicate si de tot ceea ce am putea numi in definitiv echilibrul culorii.

Voit sau nu, consecintele acestei s-o numim stratageme pot fi admirate in lucrari ca Asfintit de soare in padure-unde lumina pare a se prelinge printre trunchiuri imbratisindu-le parca “ca de plecare” sau in diminetile strazilor Brindusa si Sf Andrei unde jocul rece dar viu al luminii te provoaca sa resimti nu doar spatiul dar uneori si aerul fluidizat printre ziduri.

In trecere fie spus povestea luminii continua firesc in “Luciul apei” , “Luminis” sau Inceput de primavara in padure.

Iernilor insa li se aloca instinctiv un spatiu aparte. Unul de acesta data lipsit de tipar, cel putin din punctul de vedere al contrastului. Paradoxal privindu-le resimti mai pregnant senzatia realului, fie ca vorbim de efectul uneori orbitor al zapezii din Case evreiesti , tonurile glaciare din Casa tiganilor sau efectul de frig si adincime rece reusit prin alternanta planurilor din Biserica.

Cu nimic mai prejos peisaje rurale precum Cantonul CFR, Casa batrineasca sau Drum de tara sparg anonimatul si devin dintr-un motiv banuit afectiv cu o nota si-un vibrato cromatic mai calde tinzind sugestiv spre acea doza optimista de culoare regasita in lucrarile ce reproduc spatii familiare.

O dovada in plus a implicarii emotionale de care se face iar si iar susceptibil …peisajul.

Glare

Revista adevăratelor valori

Glare înseamnă strălucire. Si valoare. Prima revista de business şi lifestyle din Moldova se lansează vineri, 18 decembrie, pentru dumneavoastră.

Glare nu înseamnă fiţe, nici sclipici cu efect efemer. Alături de noi, veţi afla despre strălucirea inconfundabilă şi tainică a succesului autentic. Veţi cunoaşte adevăratele valori pe care Moldova si „personajele” ei fine ni le-au oferit. Ne vom strecura dincolo de cortina imitaţiilor nereuşite pentru a scoate din adâncuri o lume pe nedrept trecută cu vederea.

Adevăratul succes nu se măsoară în câteva clipe si nici nu se recunoaşte intr-o imagine trucată. Adevăratul succes stă, adeseori, în umbră şi isi cistiga adeptii în ani lungi de muncă, talent, inteligenţă şi perseverenţă. Ni se întâmplă să trecem cu indiferenţă pe lângă poveşti de viaţă demne de urmat şi să confundăm noroiul cu aurul.

Glare este gata să deschidă deopotriva minti şi inimi către acele modele reale, către acei oameni valoroşi pe care viaţa le ofera ca dar.. Cum să ratezi o asemenea ocazie?

Glare este prima revistă de business şi lifestyle din Moldova. De ce aici? Pentru că Moldova este o cetate a succesului, iar de aici soarele răsare, parcă, mai frumos. Avem personalităţi în toate domeniile, de la oameni de afaceri, până la tineri actori, artişti, medici, avocaţi. Unii faimoşi, alţii păstraţi sub o perdea fină de mister şi dorinţă de a se descoperi. O scenă deschisă pentru un spectacol cu adevărat strălucitor.

Ne adresăm oamenilor serioşi, dinamici, neobosiţi şi scriem despre cei asemenea lor. Scriem despre bariere care pot fi depăşite, despre curajul de a visa succesul şi nu in cele din urma de a-l atinge. Scriem despre eleganţă, decenţă, muncă. De aceea, vă dăm întâlnire la Glare – un spaţiu al valorii!

Lansarea revistei Glare va avea loc vineri, 18 decembrie, la ora 18, la hotel Unirea.

La împlinirea a 20 de ani de la căderea comunismului în România, evenimentul „sărbătoarea libertăţii” îşi propune mai mult decât o comemorare a evenimentelor din 1989. Într-o perioadă în care societatea românească pare resemnată în faţa asaltului inculturii şi grosolăniei ce tind să acapareze spaţiul public, libertatea a devenit, pentru mulţi, un „defect” al societăţii. Evenimentul s-a născut din convingerea fermă că beneficiile libertăţii sunt incomparabil mai mari decât neajunsurile manifestărilor iresponsabile pe care tot libertatea le face posibile. Propunem studenţilor universităţii şi, odată cu ei, întregii comunităţi academice, un eveniment în care să se bucure de libertatea dobândită în ultimii 20 de ani şi să celebreze prezenţa ei în toate aspectele vieţii fiecăruia dintre noi.

EXPOZIŢIA LIBERTĂŢII

14-15 decembrie

Sala Paşilor Pierduţi

Propunem realizarea, în Sala Paşilor Pierduţi, pe parcursul a două zile, a unei expoziţii de obiecte care astăzi sunt parte din viaţa noastră de zi cu zi dar care ar fi fost obţinute doar cu mari sacrificii sau deloc în timpul regimului comunist (portocale, Pepsi, posturi de radio, cărţi „occidentale” etc.). Fiecare obiect va fi ales de către o persoană publică din domeniul culturii, publicisticii, mass media şi va fi expus alături de o descriere-poveste realizată de fiecare dintre personalităţile contactate.

Ne-au scris: Teodor Baconsky, Gabriel Liiceanu, Cristian Ghinea, Cristian Tudor Popescu, Ioana Avadani, Costi Rogozanu, Ion Caramitru, Dan Lungu, Lucian Mandruta, Liviu Antonesei, Eugen Istodor, Dan Lungu, Florin Lazarescu, Carmen Musat, Gabriel Andreescu, Emil Brumaru,

Conferinta

14 decembrie, ora 10.00

Aula Magna Mihai Eminescu

„Cum pătrunde spiritul în lume?”” – conferinţă susţinută de domnul Gabriel Liiceanu, fondatorul editurii Humanitas, despre cele mai frumoase cărţi a căror apariţie a fost posibilă doar după 1989.

PROIECŢIE DE FILM

15 decembrie, ora 18.00

• Decreţeii / documentar în regia lui Florin Iepan

COLŢUL LIBERTĂŢII DE EXPRIMARE

Permanent, în Sala Paşilor Pierduţi

În capătul Sălii Paşilor Perduţi va fi amenajat un podium pe care, la fiecare 30 de minute se va urca un student de la o asociaţie studenţească parteneră în organizarea evenimentului şi va vorbi liber timp de 5 minute tuturor celor care doresc să îl asculte despre ceea ce „îl apasă”. Modelul este preluat după celebrul „Colţ al Vorbitorilor”, amenajat în Hyde Park, Londra ca un simbol al dreptului la liberă exprimare.

DEZBATERE: PREŢUL LIBERTĂŢII

15 decembrie, ora 11.00

Invitaţi:

dl. Ştefan Prutianu, dl. Cassian Maria Spiridon, dl. Vasile Vicol, Ionel Săcăleanu

Aula Magna „Mihai Eminescu”

„Sostar na rovas?… O Samudaripen thai leski ciaci paramisi”

„De ce nu plâng?… Holocaustul rromilor şi povestea lui adevărată”

Centrul Rromilor „Amare Rromentza” lansează filmul documentar „Sostar na rovas?… O Samudaripen thai leski ciaci paramisi”. Documentarul contine 12 marturii ale unor supravietuitori rromi care au acceptat sa vorbesca despre suferintele indurate in timpul Deportarii in Transnistria .

Evenimentul va avea loc joi, 10 decembrie 2009, orele 16⁰⁰, la Universitatea Alexandru Ioan Cuza, în Aula Universităţii (B-dul Carol I, nr. 11)

Realizat în parteneriat cu Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine şi Centrul de Studii Rome ale Universităţii din Bucureşti şi cu susţinerea financiară a International Task Force for Holocaust Remembrance, Education and Research, a Departamentului pentru Relaţii Interetnice al Guvernului României şi a Centrului Naţional de Cultură a Romilor, filmul reuneşte mărturiile supravieţuitorilor rromi ai Holocaustului cu documentaţia istorică de arhivă.

Filmul va fi lansat şi în alte 3 dintre cele mai importante centre universitare din ţară: Universitatea Bucureşti (8 decembrie 2009), Universitatea de Vest din Timişoara (14 decembrie 2009), Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (15 decembrie 2009) şi se va bucura de invitaţi de seamă (supravieţuitori ai Holocaustului, instituţii de cultură şi educaţie, asociaţii ale evreilor, asociaţii ale rromilor, reprezentanţi ai ambasadelor etc.).

Festivalul Filmului Francez
11-13 decembrie
Sala „B. Fondane”, CCF

Ediţia 2009 a Festivalui Filmului Francez va prezenta o selecţie de filme care va dezvălui dinamismul şi diversitatea cinematografului francez contemporan.

Această întâlnire, foarte asteptată de către publicul cinefil din Iaşi, ne va face să descoperim atmosfera unei clase a patra, într-un colegiu cu probleme, prin intermediul filmului „În clasă”, premiat cu Palme d’Or la Festivalul de la Cannes, din 2008.
De asemenea, vom intra in sanul unei familii şi vom trăi cinci zile decisive din viaţa lor, începând cu „Ziua care mi-a schimbat viaţa”. Apoi, vom fi seduşi de emoţia simplă şi discretă a unui bărbat de 50 de ani care a uitat să mai surâdă. În final, filmul de animaţie pentru copii „Motanul încălţat – Adevărata poveste!” ne va purta în universul fantastic al basmului.

Vizionare plăcută!

Programme:

Vendredi 11 Décembre :

18h : Le Premier jour du reste de ta vie /Ziua care mi-a schimbat viata (2008)

20h15 : Entre les murs (2h08) / In clasa (2008)

Samedi 12 Décembre :

14h : La véritable histoire du chat botté / Motanul incaltat – Adevarata poveste ! (2009)

15h30 : Je ne suis pas là pour être aimé (Franta, 2005) I’m Not Here to be Loved

18h : Entre les murs / In clasa (2008)

20h15 : Le Premier jour du reste de ta vie / Ziua care mi-a schimbat viata (2008)

Dimanche 13 Décembre :

14h : La véritable histoire du chat botté / Motanul incaltat – Adevarata poveste ! (2008)

15h30 : Je ne suis pas là pour être aimé / I’m Not Here to be Loved

18h : Le Premier jour du reste de ta vie / Ziua care mi-a schimbat viata (2008)

Sur les films / Despre filme

Le premier jour du reste de ta vie/
Ziua care mi-a schimbat viaţa (2008) Vo : FR, sous-titrage : FR

Réalisateur : Rémi Bezançon
Avec : Jacques Gamblin, Zabou Breitman, Déborah François
Genre : comédie dramatique
Durée : 1h54 min.

Marie-Jeanne et Robert Duval ont trois enfants : Albert, Raphaël et Fleur. Le portrait de leur famille s’esquisse sur une douzaine d’années, à travers 5 journées particulières. Le premier jour du reste de ta vie, ou cinq jours décisifs dans la vie d’une famille de cinq personnes, cinq jours plus importants que d’autres où plus rien ne sera jamais pareil le lendemain.

Marie-Jeanne şi Robert Duval au trei copii: Albert, Raphaël şi Fleur. Portretul familiei lor se conturează pe parcursul a 12 ani prin intermediul a cinci zile speciale. „Ziua care mi-a schimbat viaţa” înseamnă, de fapt, cinci zile decisive din viaţa unei familii de cinci persoane, cinci zile mai importante decât altele pentru că, după aceea, nimic nu va mai fi la fel.

Entre les murs / În clasă (2008)
VO : FR, sous-titrage : RO

Réalisateur : Laurent Cantet
Avec : François Bégaudeau, Nassim Amrabt, Laura Baquela,
Genre : comédie dramatique
Durée : 2h08 min

Palme d’Or au Festival de Cannes 2008

François est un jeune professeur de français dans un collège difficile. Il n’hésite pas à affronter Esmeralda, Souleymane, Khoumba et les autres dans de stimulantes joutes verbales, comme si la langue elle-même était un véritable enjeu. Mais l’apprentissage de la démocratie peut parfois comporter de vrais risques.

François e un tânăr profesor de franceză într-un colegiu cu probleme. Nu ezită să-i înfrunte pe Esmeralda, Souleymane, Khoumba şi pe ceilalţi în meciuri verbale jucate fără pauză, ca şi cum însăşi limba ar fi miza jocului. Dar însuşirea democraţiei poate ascunde riscuri nebănuite.

Je ne suis pas là pour être aimé /
Nu sunt aici ca sa fiu iubit (2005)
Vo : FR, sous-titrage : Ang

Réalisateur : Stéphane Brizé
Avec : Patrick Chesnais, Anne Consigny, Georges Wilson
Genre : comédie
Durée : 1h33 min

50 ans, huissier de justice, le coeur et le sourire fatigués, Jean-Claude Delsart a depuis longtemps abandonné l’idée que la vie pouvait lui offrir des cadeaux.
Jusqu’au jour où il s’autorise à pousser la porte d’un cours de tango…
La 50 de ani, fost executor judecătoresc, cu inima şi zâmbetul obosite, Jean-Claude Delsart a abandonat de mult ideea că viaţa i-ar mai putea oferi vreun cadou. Până în ziua în care decide să deschidă uşa unui curs de tango…

La véritable histoire du chat botté /
Motanul încălţat – Adevărata poveste!
(2008)
Vo : FR, sous-titrage : RO

Réalisateurs : Pascal Hérold, Jérôme Deschammps, Macha Makeieff
Avec : Jérôme Deschamps, Yolande Moreau, Louise Wallon,
Genre : film d’animation pour enfants à partir de 3 ans
Durée : 1h20 min

A la mort de son père, P’tit Pierre, un jeune meunier, hérite d’un étrange chat qui parle comme un humain et semble doué de pouvoirs magiques grâce à de bien belles bottes… Ce chat baratineur, chanteur et danseur, va tout faire pour que son jeune maître, éperdument amoureux de la princesse Manon, puisse la conquérir. Mais sur leur chemin ils rencontreront l’infâme chambellan du Roi, son horrible bossu ainsi qu’un méchant ogre pas joli du tout…

La moartea tatălui său, tânărul morar P’tit Pierre, moşteneşte un motan ciudat care vorbeşte ca un om şi pare să aibă puteri magice, graţie unor cizme frumoase… Motanul cântă, dansează şi face tot felul de cascadorii. El îşi va ajuta stăpânul să o cucerească pe prinţesa Manon, de care e îndrăgostit peste poate. Dar pe drum îi întâlnesc pe ticălosul şambelan al regelui, pe cocoşatul cel urât şi pe căpcău

Matei Vişniec à Iaşi
8-10 décembre

Un eveniment:
Centrul Cultural Francez Iaşi
Universitatea de Arte „George Enescu” Iaşi
Asociaţia ARTES Iaşi
Editura Polirom

Parteneri:
Muzeul Literaturii Române Iaşi
Teatrul Studenţesc Ludic
Librăria Avant-Garde

Program:

Marţi, 8 decembrie
• Ora 17.00, Sala „B. Fondane”, CCF: Matei Vişniec şi istoria poeziei (moderator: Lucian Vasiliu)

Miercuri, 9 decembrie
• Ora 10.00, Colegiul Naţional (Sala de festivităţi): întâlnire cu elevii şi profesorii Colegiului: Dialog pe marginea dramaturgiei lui Matei Vişniec. Participă elevi şi profesori de la Colegiul Naţional şi Colegiul Naţional de Artă „Octav Băncilă”. Manifestare sub egida Alecart (revista de atitudine culturală a celor două licee)(moderator: prof. dr. Nicoleta Munteanu)
• Ora 18.00, Librăria „Avant-Garde” (str. Lapuşneanu nr.16 parter): întâlnire cu publicul pornind de la ultimele apariţii / reeditări. Invitaţi: Lucian Vasiliu, Ioan Holban, Bogdan Creţu, Antonio Patraş
• Ora 20.00, Sala Studio Ludic (Teatrul Studenţesc „Ludic”, Casa de Cultură a Studenţilor): piesă de teatru – Despre sexul femeii – câmp de luptă în războiul din Bosnia, adaptare după Matei Vişniec
Piesa este inclusă în programul ediţiei a II-a a Festivalului Internaţional de Teatru – Zilele Teatrului Ludic, care va avea loc la Iaşi între 7 şi 11 decembrie. Pentru mai multe detalii: www.program.ludic.ro.

Joi, 10 decembrie
• Ora 17.00-18.30, Universitatea de Arte „G. Enescu” : întâlnire cu studenţii Universităţii de Arte „G. Enescu” şi publicul interesat: Matei Vişniec – piesa scurtă

Dramaturg, poet şi jurnalist la RFI, Matei Vişniec este de formaţie istoric şi filosof. Primele sale texte sînt poeme publicate începînd cu 1972. Tentaţia teatrului apare ceva mai tîrziu, în momentul în care începe să scrie în limba franceză. Din 1977, textele lui Vişniec sînt difuzate în România, deşi regimul comunist al lui Ceauşescu le interzice punerea în scenă. Din cauza autorităţii represive pe care România o cunoaşte începînd din 1970, Vişniec îşi îndreaptă scriitura către dramaturgie: textul teatral reprezintă pentru el o modalitate de exprimare liberă a cuvîntului.