Sezonul cinefililor
-
Festivalul Filmului European
Peste 50 de filme europene produse în ultimii doi ani vor anima cea de-a XIV-a ediţie a Festivalului Filmului European. A devenit deja tradiţie, luna mai este luna în care cinefilii români au prilejul să se bucure de câteva dintre cele mai importante filme europene ale momentului.
La fel ca în ediţiile trecute, filmele care vin la festival sunt “de tot felul”, pentru că acesta îşi propune să ne deschidă uşa către permanentul dialog dintre cinematografiile naţionale europene. Profilul festivalului este din ce în ce mai recognoscibil: o colecţie de poveşti extraordinar de diferite, spuse în stiluri pe cât de variate, pe cât de variată şi neaşteptată continuă să fie cultura europeană.
Colecţia de anul acesta este completată cu o selecţie din filmele prezentate în ediţiile anterioare ale FFE, o “colecţie vintage”, care ne oferă şansa să revedem, poate cu alţi ochi, unele dintre poveştile care au trecut proba timpului.
Al cincilea “ambasador onorific” al Festivalului (după Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu, Cristian Mungiu şi Marian Crişan) este Radu Jude, cineastul care a debutat anul trecut în lungmetraj cu filmul “Cea mai fericită fată din lume”. El va realiza clipul de promovare a festivalului şi va fi alături de organizatori în derularea acestuia.
Iaşi – Casa de Cultură ‘Mihai Ursachi’
|
Laptele deznădejdii (Spania)
Regia şi scenariul: Claudia Llosa Extrem de simplu şi totodată tulburător la o primă vizionare, La teta asustada e genul de film ale cărui semnificaţii, deși discret inserate în poveste, merită căutate în timpul vizionării. Fausta suferă de o boală rară, numită în popor „laptele deznădejdii“, care se manifestă printr-o frică patologică de orice contact uman firesc. Boala i-a fost transmisă prin laptele matern de mama ei, violată în timpul insurgenţelor armate din Peru. Fausta trăieşte într-o frică permanentă din cauza acestei boli şi în plus trebuie să facă faţă şi morţii neaşteptate a mamei sale. Filmul este inspirat de istoria recentă a ţării natale şi de o carte de antropologie, Entre Prójimos, a scriitoarei Kimberly Theidon. Între 1980 şi 1992, femeile din Peru au fost traumatizate de conflictele interne dintre grupările de guerilă Calea Luminoasă şi cele ale statului.
|
|
Eden (Irlanda)
Imaginea: Owen McPolin Film prezentat cu sprijinul Reel Ireland, Irish Film Institute, Culture Ireland şi The Arts Council of Ireland. O dramă intimă şi universală despre un cuplu aflat în criză. În apropierea celei de-a zecea aniversări, Billy şi Breda Farrell par să aibă o căsnicie perfectă. Însă Breda ştie că legătura lor intimă se destramă încet, încet. Îi mărturiseşte chiar unei prietene că nu îşi aduce aminte când a făcut ultima oară dragoste cu Billy, care pare să-şi fi pierdut interesul. În realitate, Billy este fascinat de Imelda Egan, fiica plină de viaţă a unei colege. Breda speră că apropiata aniversare va ajuta cuplul să retrăiască zilele lipsite de griji de la începutul relaţiei. La început, lucrurile par să meargă bine; dar sub privirile curioase ale prietenilor şi influenţat de prezenţa Imeldei, Billy intră în panică şi ia decizia crucială de a o părăsi pe Breda. Breda şi Billy se vor confrunta în sfârşit cu problemele care le-au destrămat relaţia.
|
|
Poveşti din lagăr (Clorofilm)
Regia: Andrzej Fidyk Astăzi, peste 300 000 de bărbaţi şi femei sunt închişi în taberele de concentrare din Coreea de Nord, unde sunt sistematic supuşi torturilor, înfometării şi chiar crimelor. Câțiva dintre ei au reuşit să plece din tabără şi au luat-o de la zero în înfloritoarea Coree de Sud. La una din întâlnirile lor, decid să compună o operă muzicală despre experienţele lor din tabăra de concentrare de la Yodok. În ciuda ameninţărilor cu moartea şi a numeroaselor piedici, realizarea operei devine un tur de forţă pentru refugiaţi, dar şi o ocazie de a vorbi deschis despre ceea ce au îndurat acolo şi de a-i inspira şi pe alții să protesteze împotriva existenţei acestor tabere.
|
|
Lumi paralele (Danemarca)
Regia: Niels Arden Oplev „Evoluția Sarei e o expresie a influenței fundamentalismului religios, care, la nivel personal, aduce cu sine sacrificii și alegeri dificile. O poveste simplă, dar adevărată, despre arta de a te elibera de o religie“, spune Niels Arden Oplev. Sara este o adolescentă dintr-o familie de martori ai lui Iehova, familie a cărei imagine are de suferit când părinții divorțează din cauza infidelității tatălui. La o petrecere, Sara îl întâlnește pe Teis, un băiat mai mare decât ea, cu care începe o relație. Cum Teis nu este Martor, tatăl Sarei nu este de acord cu relația lor. Însă Sara se îndrăgostește de el și începe să-și pună credința la îndoială, ajungând la momentul în care trebuie să facă cea mai grea alegere din viață.
|
|
Salonul nr. 6 (Rusia)
Regia: Galina Shadur, Karen Georgievich Shakhnazarov Cu: Vladimir Ilyin, Aleksei Vertkov, Aleksandr Pankratov-Chyorny, Yevgeni Stychkin, Viktor Solovyov Salonul nr. 6 este o adaptare contemporană a unei nuvele de Cehov. Un medic conduce echipa unui film documentar printr-un spital de boli psihice, oprindu-se din când în când pentru a sta de vorbă cu pacienţii. Realizatorul documentarului întreabă din off la un moment dat „Ce s-a întâmplat cu dr. Ragin? Şi de ce este acum pacient în azilul unde odată era medic şef?“ Filmul este bazat pe o nuvelă de-a lui Cehov și pe cazul real al unui administrator de azil a cărui fascinaţie pentru un pacient pe care-l crede profet duce la încarcerarea lui acolo.
|
|
Eldorado (Belgia – Valonia)
Regia şi scenariul: Bouli Lanners Un road-movie în care regizorul este și interpret al personajului principal, și jonglează cu absurditatea și melancolia, proiectându-le peste o serie de aspecte delicate: absența părinților, trecerea timpului, lipsa comunicării… Yvan, un vânzător de mașini second-hand, surprinde, într-o seară, un hoț în casă, dar nu cheamă poliția. Yvan se hotărăște, până la urmă, să îl ducă pe acesta, care este dependent de heroină, undeva afară din oraș, dar ajunge să-l conducă acasă la părinți. Așa ajung cei doi să călătorească împreună prin Belgia, întâlnind câțiva oameni neobișnuiți și trecând prin întâmplări ieșite din comun.
|
|
Ierburi sălbatice (Franţa)
Regia: Alain Resnais „Am fost atras de aceste personaje care se încăpăţânează să urmeze nişte forţe total iraţionale, asemeni buruienilor care cresc acolo unde nu te aştepţi. Cu toţii suntem nişte ierburi sălbatice iţite printre crăpăturile asfaltului. Marguerite nu şi-ar fi închipuit că cineva îi va fura poşeta la ieşirea dintr-un magazin. Cu atât mai puţin că hoţul îi va arunca lucrurile în parcarea unui centru comercial. În ceea ce-l priveşte pe George, dacă nu şi-ar fi putut imagina asta, nu s-ar fi aplecat pentru a le aduna.
|
|
Odihna sufletului (Slovacia)
Regia: Vladimír Balko „Odihna sufletului“ abordează câteva din temele de actualitate, profunde sau de conjunctură, care revin periodic în Slovacia: familii patriarhale, discriminarea rasială, probleme cu braconierii şi furturile de cherestea. În acelaşi timp, pune în lumină tradiţia solidă a legăturilor de familie, a credinţei, prieteniei şi dragostei şi are toate caracteristicile unei drame clasice. Pare de necrezut că această poveste se desfăşoară în secolul XXI, în inima Europei. Tono şi-a petrecut ultimii cinci ani în închisoare, fiind acuzat de furt de cherestea. La întoarcerea în satul natal totul s-a schimbat: este un străin pentru soţie, nu-l cunoaşte pe fiul său de 5 ani, şi nu-şi poate găsi un loc de muncă decent, deoarece nimeni nu vrea să angajeze un hoţ. Tono nu mai vrea să-şi câştige traiul prin furt, aşa cum făcea pe vremuri.
|
|
Dispariţia Giuliei (Elveţia)
Regia: Christoph Schaub O comedie despre vârstă, tinereţe şi alte adevăruri eterne. Tocmai la a cincizecea aniversare Julia simte pe pielea ei că vârsta te face invizibil. Întâlneşte la cumpărături un bărbat cu care decide să îşi petreacă ziua de naştere, laolaltă cu ceilalți invitați, toţi aranjaţi la patru ace, care încearcă să ascundă semnele bătrâneţii. Se discută aprins despre anii care au trecut şi despre timpul care le rămâne de trăit, iar adevărurile şi vorbele înţelepte sunt înecate în din ce în ce în mai mult alcool. Jessica şi Fatima, ambele în vârstă de 14 ani, sunt şi ele la cumpărături, dar în propriul lor stil. Când în sfârşit „găsesc“ ce caută, paznicul magazinului le observă şi le arestează. Părinţii divorţaţi ai Jessicăi sunt distruşi când află că trebuie să-şi recupereze fiica de la poliţie. A cui e vina că Jessica pare să facă parte dintr-o generaţie pierdută? În tot acest timp, Leonie, la a optzecea aniversare, nemulţumită şi ea, se răzvrăteşte împotriva fiicei ei, a căminului de bătrâni, a convenţiilor şi a bătrâneţii în general. Cu mult entuziasm, sabotează şi petrecerea dată în cinstea ei.
|
|
Vortex (Lituania)
Regia şi scenariul: Gytis Lukšas Vortex este un film impresionant şi emoţionant despre destinul unui om, al cărui viitor a fost definitiv compromis de „bezna sovietică“. Viaţa în Lituania în acea perioadă era dureroasă şi tristă. Acesta este şi motivul pentru care am ales să filmez povestea în alb şi negru, pentru că atunci nu exista culoare. Gytis Lukšas Este povestea unei întregi generaţii, spusă prin intermediul personajului principal. Filmul urmăreşte viaţa lui Juzik, din copilărie până în adolescenţa târzie, conturând în acelaşi timp şi o imagine a Lituaniei anilor ’50 – ‘70, post război, sub ocupaţia sovietică.
|
No Comments to “Sezonul cinefililor”