Rusia are cheia?
Fostul ministru de externe Adrian Cioroianu a ales simbolismul Junimii spre a lansa ieri, 29 ianuarie in atmosfera intima a Galeriilor Pogor Fiul cel mai recent volum al sau -Geopolitica Matrioskai.
Prezenta domniei sale in urbe a fost insa fericit fructificata de membrii Asociatiei Est Democratia care au bifat un raspuns pozitiv invitatiei lansate la dialog si astfel in cursul diminetii studentilor la Istorie si Stiinte Politice vadit interesati, dar si profanilor aventurati pe tarim academic, li s-a predat “Lista lui…Cioroianu”, o foarte realista viziune asupra provocarilor geopolitice ce vizeaza si ar trebui sa capteze ceva mai pragmatic interesul Romaniei.
“Regret sa constat ca suferim parca de un soi de autism. Ne multumim cu discursuri pline de lamentatii despre noi insine si lipseste acut dorinta de a dezbate ce se intimpla in jurul nostru” a tinut sa puncteze invitatul chiar in deschiderea discursului sau. (E drept ca din ce in ce mai multe voci incep sa se intrebe, retoric din pacate, ce s-a intimplat si pe unde s-a ratacit impulsul strategic al Romaniei de altadata. Dar asta e o alta poveste)
Concret, ideea principala a intilnirii ar fi aceea ca refuzurile repetate venite din partea UE declanseaza in unele cazuri energii “negative” si au loc redirectionari de interese nu foarte greu previzibile.
La ce ar merita reflectat? Iata nominalizarile…
Cazul Republicii Moldova are parte de prim plan. In acest moment Romania nu reuseste sa fie explicita in a traduce realitatea nici la Bruxelles, nici la Chisinau. Si desi Moldova s-a confruntat in aprilie anul trecut cu o autentica revolutie, viitorul ei european nu este nici pe departe conturat. Pe 14 decembrie 2009 fostul responsabil european pe probleme de Relatii Externe declara explicit ca niciunul dintre statele Parteneriatului Estic nu este pregatit si ca, mai mult, s-ar putea ca demersul sa necesite provocarea unei intregi generatii, adica cel putin inca 20 de ani.
In contextul in care vechea Europa se teme de o eventuala extindere spre Rasarit iar Bruxelles-ul afiseaza o politica vaga, pentru tinerii din Chisinau s-ar putea ca varianta Rusia si interesele ei privilegiate sa reintre in carti.
Pe de alta parte pulseuri nationaliste au loc si in Ucraina iar ele in functie de rezultatul alegerilor se pot acutiza. De altfel fostul ministru a subliniat faptul ca aceste presidentiale ar fi meritat un interes ceva mai mare din partea mass-mediei autohtone dat fiind ca de reactia politica a Ucrainei depinde soarta intregului Parteneriat Estic. Ori si ea s-ar putea apropia aproape irevocabil de Rusia. Cum? Prin intrarea in Uniunea Vamala, oficializata in 2009 si care reprezinta nimic altceva decit revenirea Rusiei ca sfera de influenta in aria URSS-ului de altadata.
Pe termen mediu, Turcia devine una dintre cele mai mari provocari. Jignita de tinerea la portile UE de catre Germania si Franta si nemultumita de varianta doar a unui parteneriat largit Turcia pare decisa sa se impuna in sfera musulmana, isi reface legaturile economice si culturale de odinioara si este gata sa exlame “Europo, exista lume si inafara ta”. Tensiunile cu Israelul declansate dupa atacul din Gaza in 2008 ii cresc suplimentar cota de simpatie in rindul statelor arabe.
Aplicind acest scenariu pentru Roamnia istoria s-ar putea dovedi inca o data ciclica. Cu o dominatie sovietica la N-Marii Negre si Turcia la Sud ne intoarcem practic la epoca lui Petru cel Mare.
Ce e cu adevarat interesant e faptul ca intre cele doua exista un trainic parteneriat!
Rusia se pare ca detine totusi cheia…Iar ea ia forma contractului incheiat cu Iranul. Conform acestuia Iranul asteapta livrarea sitemului de rachete defensive S-300…
Daca Rusia face pasul, implicatiile sint majore: Israelul trebuie sa atace in maxim doua saptamini (pina la ansamblarea acestora), SUA care acum se multumeste sa vegheze va trebui sa ia in definitiv pozitie fiind vorba de doi parteneri importanti …Cum va reactiona lumea occidentala? Dar spatiul arab?
Recomandarea Matrioskai
George Friedman (fondator STRATFOR) prezintă în acest video opiniile sale, care stau la baza cărţii Următorii o sută de ani (tradusă şi în româneşte, Ed. Litera & Săptămîna financiară, Bucureşti, 2009)
(Raluca Sofian)








