Monthly Archives: January 2010

Fostul ministru de externe Adrian Cioroianu a ales simbolismul Junimii spre a lansa ieri, 29 ianuarie in atmosfera intima a Galeriilor Pogor Fiul cel mai recent volum al sau -Geopolitica Matrioskai.

Prezenta domniei sale in urbe a fost insa fericit fructificata de membrii Asociatiei Est Democratia care au bifat un raspuns pozitiv invitatiei lansate la dialog si astfel in cursul diminetii studentilor la Istorie si Stiinte Politice vadit interesati, dar si profanilor aventurati pe tarim academic, li s-a predat “Lista lui…Cioroianu”, o foarte realista viziune asupra provocarilor geopolitice ce vizeaza si ar trebui sa capteze ceva mai pragmatic interesul Romaniei.

“Regret sa constat ca suferim parca de un soi de autism. Ne multumim cu discursuri pline de lamentatii despre noi insine si lipseste acut dorinta de a dezbate ce se intimpla in jurul nostru” a tinut sa puncteze invitatul chiar in deschiderea discursului sau. (E drept ca din ce in ce mai multe voci incep sa se intrebe, retoric din pacate, ce s-a intimplat si pe unde s-a ratacit impulsul strategic al Romaniei de altadata. Dar asta e o alta poveste)

Concret, ideea principala a intilnirii ar fi aceea ca refuzurile repetate venite din partea UE declanseaza in unele cazuri energii “negative” si au loc redirectionari de interese nu foarte greu previzibile.

La ce ar merita reflectat? Iata nominalizarile…

Cazul Republicii Moldova are parte de prim plan. In acest moment Romania nu reuseste sa fie explicita in a traduce realitatea nici la Bruxelles, nici la Chisinau. Si desi Moldova s-a confruntat in aprilie anul trecut cu o autentica revolutie, viitorul ei european nu este nici pe departe conturat. Pe 14 decembrie 2009 fostul responsabil european pe probleme de Relatii Externe declara explicit ca niciunul dintre statele Parteneriatului Estic nu este pregatit si ca, mai mult, s-ar putea ca demersul sa necesite provocarea unei intregi generatii, adica cel putin inca 20 de ani.

In contextul in care vechea Europa se teme de o eventuala extindere spre Rasarit iar Bruxelles-ul afiseaza o politica vaga, pentru tinerii din Chisinau s-ar putea ca varianta Rusia si interesele ei privilegiate sa reintre in carti.

Pe de alta parte pulseuri nationaliste au loc si in Ucraina iar ele in functie de rezultatul alegerilor se pot acutiza. De altfel fostul ministru a subliniat faptul ca aceste presidentiale ar fi meritat un interes ceva mai mare din partea mass-mediei autohtone dat fiind ca de reactia politica a Ucrainei depinde soarta intregului Parteneriat Estic. Ori si ea s-ar putea apropia aproape irevocabil de Rusia. Cum? Prin intrarea in Uniunea Vamala, oficializata in 2009 si care reprezinta nimic altceva decit revenirea Rusiei ca sfera de influenta in aria URSS-ului de altadata.

Pe termen mediu, Turcia devine una dintre cele mai mari provocari. Jignita de tinerea la portile UE de catre Germania si Franta si nemultumita de varianta doar a unui parteneriat largit Turcia pare decisa sa se impuna in sfera musulmana, isi reface legaturile economice si culturale de odinioara si este gata sa exlame “Europo, exista lume si inafara ta”. Tensiunile cu Israelul declansate dupa atacul din Gaza in 2008 ii cresc suplimentar cota de simpatie in rindul statelor arabe.

Aplicind acest scenariu pentru Roamnia istoria s-ar putea dovedi inca o data ciclica. Cu o dominatie sovietica la N-Marii Negre si Turcia la Sud ne intoarcem practic la epoca lui Petru cel Mare.

Ce e cu adevarat interesant e faptul ca intre cele doua exista un trainic parteneriat!

Rusia se pare ca detine totusi cheia…Iar ea ia forma contractului incheiat cu Iranul. Conform acestuia Iranul asteapta livrarea sitemului de rachete defensive S-300…

Daca Rusia face pasul, implicatiile sint majore: Israelul trebuie sa atace in maxim doua saptamini (pina la ansamblarea acestora), SUA care acum se multumeste sa vegheze va trebui sa ia in definitiv pozitie fiind vorba de doi parteneri importanti …Cum va reactiona lumea occidentala? Dar spatiul arab?

Recomandarea Matrioskai

George Friedman (fondator STRATFOR) prezintă în acest video opiniile sale, care stau la baza cărţii Următorii o sută de ani (tradusă şi în româneşte, Ed. Litera & Săptămîna financiară, Bucureşti, 2009)

(Raluca Sofian)

http://www.aracis.ro/fileadmin/ARACIS/Comunicate_Media/Romana_-_Interior.pdf

* Pentru prima oara patinaj artistic la Iasi: vineri 29 ianuarie, ora 19.30 * Patinoarul Ice Mania

Spectacolul face parte dintr-un turneu national ce ii va purta pe campionii rusi pe data de 29 ianuarie la Iasi, pe 30 ianuarie la Galati, pe 31 ianuarie si 2 februarie la Bucuresti si pe 1 februarie la Buzau.

In prima parte vom urmari frumoasa poveste Spargatorul de Nuci, un balet pe gheata ce s-a bucurat de aprecierile pozitive ale spectatorilor de pe intreg mapamondul, iar in partea a doua o gala a campionilor din care nu vor lipsi momentele de virtuozitate, tangoul si un omagiu pe gheata cei ii va fi adus marelui cantaret american Michael Jackson.

Stelele Moscovei pe Gheata este o companie de spectacole infintata de celebrul patinator rus Igor Bobrin, ajutat de multiplii campioni olimpici si mondiali Natalya Bestemyanova si Andrey Bukin, celebra tripleta fiind completata de campioni olimpici, mondiali sau nationali, ce evolueaza sau au evoluat pe gheata sub culorile Rusiei.

Spectacolul “Stelele Moscovei pe gheata” este cel care deschide anul cultural in cadrul proiectului national “ARTA CONTRA DROG 2010″, program care se desfasoara in parteneriat cu Centrul International Antidrog si pentru Drepturile Omului (CIADO) si Asociatia Nationala a Caselor de Cultura ale Sindicatelor din Romania (ANCCSR).

Pret bilet (pentru Iasi): 70 lei, 100 lei, 140 lei. Biletele se gasesc la casa de bilete a Patinoarului Ice Mania, reteaua magazinelor Diverta, reteaua Carrefour si online, pe eventim.ro, biletedelatati.ro, blt.ro, mytiket.ro si bilete.ro, vandbilete.ro.

• 25 - 29 ianuarie 2010 * Centrul Cultural Francez

Eveniment prin care se doreste extinderea “Zilei memoriei Holocaustului si prevenirii crimelor impotriva umanitatii” (27 ianuarie) la nivelul unei saptamani de dezbateri, conferinte, expozitii si concerte de muzica clasica.

Saptamana memoriei incepe luni 25 ianuarie, ora 18.00 la CCF, cu o intalnire cu artistul Felix Aftene, in cadrul expozitiei de pictura, sculptura si grafica “Cadere in timp”, din spatiul expozitional al centrului.

Al doilea eveniment din cadrul “Saptamanii…” este expozitia “Recviem pentru taranul roman. Taranii si comunismul”, organizata in partenariat cu Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei Sighet si cu Muzeul Unirii din Iasi. Expozitia incepe pe 26 ianuarie si dureaza pana pe 26 februarie 2010, la Muzeul Unirii din Iasi.

Pe 27 ianuarie, ora 18.00 in Sala “B. Fondane” a Centrului Cultural Francez, va avea loc un concert cameral, realizat in parteneriat cu Colegiul de Arta “Octav Bancila” si cu Universitatea de Arte “George Enescu”.

Joi 28 ianuarie, la ora 17.00 la Muzeul Unirii va avea loc vernisajul expozitiei “Recviem pentru taranul roman. Taranii si comunismul”, eveniment insotit de conferinta cu titlul: “Memoria ca forma de justitie. Istoria unui muzeu”, sustinuta de Ioana BOCA, director executiv al Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei Sighet. Invitat: Acad. Alexandru ZUB, Institutul de Istorie “A.D. Xenopol” Iasi.

Sambata 30 ianuarie 2010, ora 17.00 si duminica 31 ianuarie 2010, ora 14.00 * Corpul “R” al Universitatii Al. I Cuza (etaj 5, fostul sediu Romtelecom, str. Lapusneanu)

Interpret la shamisen: Yumiko Matsumoto

Sala are o capacitate de 80 locuri. Intrarea este libera. Participarea se face doar pe baza de rezervare, in limita locurilor.

Inainte, in pauza si dupa concert invitatii pot incerca ceai verde japonez.

Program concert:
Cantece la instrumentul shamisen. Scurta explicatie pentru public a instrumentului Interpretarea unei balade populare traditionale japoneze
Dansuri traditionale japoneze efectuate de membrii Himawari Iasi
Interpretarea unei balade populare traditionale japoneze
Dans traditional japonez realizat de Yuki TAKAGI

Duminica 31 ianuarie, de la ora 14.00 va avea loc un workshop pe instrumentul “shamisen”.

Maxim 40 de persoane se pot inscrie pentru a invata mai multe detalii despre acest instrument muzical japonez. Cei interesati sunt deasemenea rugati sa rezerve loc prin email la: concert@himawari.ro sau telefon 0751771699.

Dind curs unei invitatii indirecte, dintr-acelea primite via si date mai departe, am poposit zilele trecute in sala de festivitati a Colegiului National, cu gindul (marturisesc) gasirii unui antidot suplimentar necesar dupa-amiezei dealtfel monotone de iarna.

In fond de ce nu? Si separat si luate la un loc, indiciile sunau bine fie ca vizualizam lansarea cu numarul trei a unei reviste-concept sau dezbaterea asupra fatetelor performantei intr-un moment in care ai fi tentat sa gindesti cu precadere la fatade.

Plus, amanunt deloc neglijabil tot dialogul acesta potential controversat avea sa fie purtat -cum intr-atit de des ne-am obisnuit a spune-intre generatii.

Ei bine, de asta data reprezentantii generatiilor si-au dovedit afinitatea, au fost “pe felie” cum mult mai lejer am puteau-o spune si puzzle-ul cu veleitati culturale a putut fi dus cu succes la un bun sfirsit. Se putea si altfel…Au fost cazuri…Nu stii niciodata la ce sa te astepti cind intra in joc si-un strop de efervescenta adolescentina.

Pe scurt fie spus evenimentul in sine m-a surprins. Placut. Intr-atit de placut incit am cautat ulterior ecourile in presa. Si inclusiv un link ceva, spre care sa-mi pot permite a redirectiona cu gratie cunoscutii sa se rasfete rasfoind o publicatie fara false modestii…rara.

Daca acum scriu fie si tirziu e pentru ca nu le-am gasit. In acea dupamiaza unul dintre invitati sustinea ca “valoare unei carti citite se poate masura in durata timpului post lectura in care ea continua sa te obsedeze”. Parafrazind, zilele in care am continuat sa simt placerea discutiilor de atunci m-au determinat sa refuz sa le las sa se piarda oricum.

Un bun jurnalist ar fi detectat si dactilografiat o stire in genul: “Scriitorii cu patalama se refugiaza intr-o publicatie de liceeni”. Dar, pentru ca n-am dovedit de-alungul timpului doza necesara de cinism am sa-mi permit sa “crosetez” in detaliu.

ALECART (asa se numeste revista) e mult mai mult decit terenul de joaca al unor rebeli. E dupa cum bine puncta coordonatoarea proiectului prof. Nicoleta Munteanu, un concept. E rezulatul, daca vreti ceva mai vizibil, ruperii rindurilor si compartimentarilor clicheu de odinioara ce decretau ca adultii stiu iar ceilalti invata. Reteta s-a dovedit grozava pentru ca si unii si altii par sa vrea sa caute impreuna…Ce ? Solutii inteligente de a sta DEOPARTE (A L’ecart=deoparte). De ce? De tendintele de discipinare a unei realitati induse pe care nu o mai recunoastem.

Revista aceasta e un act de curaj -al inodarii unui liant intre discipol si magistru, si exceptia pozitiva de la regula conform careia “generatia asta, domnule, e lipsita de valori, impenetrabila, absurda si de neinteles”.

Ne-am obisnuit sa vorbim sub efectul de masa, uitind ca exista sentimente si atitudini singulare. Perfect asumate si responsabile.

Revista aceasta n-a optat pentru o redactie monopolista. Triada Colegiu National-Octav Bancila-colegiul sucevean Petru Rares a pariat pe o formula din start fericita menita a alatura la Cuprins recenzii grele (copii astia citesc pagini despre care multi adulti zis titrati le pastreaza in cel mai bun caz pe lista de asteptare: Orbitor, Ma numesc Rosu, Imparatul mustelor, Biblia de neon, Waiting for Godot sau recenta aparitie sub semnatura visnieciana Sindromul de panica in orasul luminilor), creatii literare si plastice, un interviu cu maestrul Porumboiu sau citeva subtil condimentate mini-cronici cinematografice.

Acestui ansamblu i se integreaza firesc capitolul…Universitaria, caruia au subsemnat criticii literari Bogdan Cretu si Antonio Patras, lectorul universitar, Marius Pasa, arhitectul Horia Tundrea sau analistul politic, Daniel Sandru. Ce au avut dinsii de spus trebuie pur si simplu citit. Ce e in plus de apreciat? Prezenta lor in formula completa la schimbul de replici sincere cu cei carora au ales pe undeva sa le fie poate mentori.

Interogativ sau plastic, plin de umor, cordialitate si pe alocuri tendinte sumbre discursul a fluidizat ginduri, curiozitati, sentimente si resentimente…De la starea de cititor a criticului literar, la lipsa de arta a politicului contemporan, de la inexistente retete de a alege si citi o carte la ambitii de declichetizare a portretului olimpic sau nemultumiri de asistent voluntar toate si-au gasit si timpul si locul.

Ce-ar merita in final de retinut? Ca intr-o lume in care vorba lui Visniec “nimeni nu mai citeste pentru ca toti scriu”, unii chiar nu o fac lamentabil si ca aceea stiu poate sa o faca pentru ca nu se mai limiteaza la asteptat modele, indemnuri repetate, legiferari, restructurari de materii sau, mai rau, de programe scolare.

Raspunsul unuia dintre olimpicii Nationalului la intrebarea clasica despre si cu modele mi s-a parut genial. Imi permit sa-l citez aici si sa-i cedez absolut voluntar drepturile intriseci de….concluzie.

“Am un poster in camera, dar e cu harta cerului. Exista nenumarate persoane pe care le admir, de la laureatii Nobel la prietenii mei, dar nu, nu mi-am stabilit un model spre care sa acced si nici nu am de gind sa o fac. In primul rind pentru ca as fi dezamagit de cit de putin am reusit sa intreprind si in al doilea rind pentru ca adevarata provocare e sa te depasesti pe tine, cel de ieri”. Memorabil!(Raluca Sofian)

MediSin

* vineri, 22 ianuarie, ora 18.30 * Casa de Cultura “Mihai Ursachi” * intrare libera

Regizori: Iosif Prodan si Marius Mitrofan

Filmul reprezinta o noutate in zona culturala ieseana, Ratio Films aducand in fata publicului din Iasi un documentar 100% independent, despre starea si problemele maternitatilor din Iasi.

Chiar daca natura problemelor variaza de la cele politic-administrative, sociale, medicale si pana la cele financiare, filmul nu se multumeste doar sa prezinte, ci sa si rezolve, propunand solutii.

Dupa proiectia documentarului vor rula alte 7 scurtmetraje produse de Ratio Films, cele mai multe din ele fiind selectate si chiar premiate la festivaluri nationale si internationale.

Vin zilele Unirii

Simpozionul National “Unirea Principatelor Romane”, editia a V-a

Organizator: Complexul Muzeal National “Moldova” Iasi

Vineri 22 ianuarie, Sala Dublei Alegeri

10.00: Deschiderea oficiala a Simpozionului National Unirea Principatelor Romane, editia a V-a. Mesajul de salut al conducerii Complexului Muzeal National “Moldova” Iasi (dr. Lacramioara Stratulat – director general). Mesajul de salut al conducerii Ministerului Culturii si Patrimoniului National. Lucrari in plen – Moderatori: acad. Alexandru Zub si dr. Dumitru Ivanescu

10.20: acad. Alexandru Zub – Unirea Principatelor: dimensiunea morala

10.40: dr. Dumitru Ivanescu – Rolul lui A. I. Cuza in realizarea Unirii Principatelor Romane

11.00: dr. Mihai Stefan Ceausu – Austria si “chestiunea romana”

11.20: Lansare de carte – Nichita Smochina, Memorii, sub ingrijirea lui Vlad Galin-Corini, Editura Academiei Romane, 2009. Prezinta: prof. univ. dr. Adriana Sarah Nica, prof.univ. dr. Alexandru-Florin Platon si dr. Vlad Galin-Corini

12.20: dr. Lacramioara Iordachescu – Diplomatii francezi si Unirea

12.40: dr. Veniamin Ciobanu – Evenimentele politice din anul 1866 in Principatele Romane relatate de rapoartele diplomatice suedeze

13.00: drd. Tudor Duzinschi – Rolul Principatelor Romane in Razboiul Crimeii

13.20: dr. Lucian Lefter - Improprietarirea clacasilor in vremea lui Cuza Voda – Solesti Vaslui

13.40: dr. Grigore Craciun – Contextul intern si extern al Unirii Principatelor. Consideratii generale

15.00: dr. Gheorghe Cliveti – Timpurile Unirii romanilor in viziunea lui Nicolae Iorga

15.20: dr. Dumitru Vitcu – Separatismul moldav: dilema sau controversa istorica

15.40: dr. Catalin Turliuc – Opera reformatoare a lui A. I. Cuza. Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris

16.00: drd. Aurica Ichim – Propuneri legislative privind ocrotirea si valorificarea patrimoniului in timpul domniei lui A. I. Cuza

16.20: drd. Brindusa Munteanu – Stiluri europene in arta decorativa din Principatele Romane de la mijlocul secolului al XIX-lea. Patrimoniul Muzeului Unirii din Iasi

16.40: Liliana Petrea - Piese Cuza in patrimoniul Muzeului de Istorie si Arheologie Prahova

17.00: Lansare de carte – Toti in unu. Unirea Principatelor la 150 de ani, coordonatori Dumitru Ivanescu, Dumitru Vitcu, Editura Junimea, 2009. Prezinta dr. Dumitru Ivanescu

Sambata 23 ianuarie, Sala Dublei Alegeri

10.00: In unire sta puterea!, manifestare metamuzeala desfasurata in colaborare cu Scoala si Gradinita “Paradis”

Duminica 24 ianuarie, Sala de conferinte

9.00: Vernisajul expozitiei Genere et Corde Fratres. De la ordinul Unirii la Steaua Romaniei. Mesajul de salut al conducerii Complexului Muzeal National “Moldova” Iasi dr. Lacramioara Stratulat – director general. Mesajul de salut al oficialitatilor. Prezentarea expozitiei dr. Sorin Iftimi

17.00: Concert cameral Armonii peste timp sustinut de elevi ai Colegiului National de Arta “Octav Bancila” si studenti ai Universitatii de Arte “George Enescu” Iasi. Invitata soprana Simona Titieanu, solista la Opera Nationala Romana din Iasi. Prezinta Carmen Zaharia-Danicov

Regie: Til Schweiger

Cu: Til Schweiger, Johanna Wokalek, Nadja Tiller
Data: Marţi, 26 ianuarie 2010
Ora 18.30
Locul: Centrul Cultural German Iaşi, Str. Lascar Catargi 38 (vis-a-vis de Spitalul de Urgenţe)

Marţi, 26 ianuarie 2010, începând cu ora 18:30, la sediul Centrului Cultural German din Iaşi. Matthias Thesing va prezenta filmul „Barfuß“ (în română: Desculţ, nebun şi-ndrăgostit) în regia lui Til Schweiger, cu Til Schweiger, Johanna Wokalek şi Nadja Tiller în rolurile principale.

Filmul va fi subtitrat în limba română.

Intrarea este liberă.

Proiectul “Iasi Jazz Nights”, iniţiat de Centrul Cultural German din Iaşi, în colaborare cu Club RS, Cotnari şi Ziarul de Iaşi şi Radio Iaşi, în calitate de parteneri media, continuă şi în anul 2010.

Concertul programat pentru luna ianuarie va fi susţinut de formaţia ieşeană SOUNDCHECK şi va avea loc vineri, 22 ianuarie, începând cu ora 20:00, în Club RS.

Trupa “Soundcheck” s-a înfiinţat în primăvara anului 2007. Iniţial a fost formată din 5 membri (bas, tobe, pian, sax, chitara). Acum formula s-a redus rămânând doar 3 membri din trupa iniţială plus noul venit la tobe. În prezent ea este formată din Huţanu Cătălin – pian,sintetizator, Huţanu Alexandru – saxofon alto, tenor, Mantu Ioan – chitară bas, Hincu Andrei Niculae – tobe.

Formaţia a participat la diverse festivaluri printre care:

- în anul 2007, Galele Studenţeşti de Jazz de la Sibiu unde a luat un premiu pentru compoziţie;

- a fost invitată la Festivalul Internaţional de Jazz Richard Oschanitzki – două ediţii la rând 2007-2008;

-Festivalul Gaudeamus (Braşov)2008 unde a luat premiul 1,

- concursul internaţional de jazz Jeuness Musicale Bucharest 2008,

- Galele Studenţeşti de Jazz de la Sibiu în 2008 unde a luat premiu individual instrumental la pian,

-invitaţi speciali la festivalul Vacanţele Muzicale Piatra Neamţ 2008,

-Festivalul de Jazz de la Tg. Mureş 2009 unde a luat premiul 1

-festivalul Iaşi Music Star unde a luat trofeul

- Galele Studenţeşti de Jazz de la Sibiu 2009 unde a luat marele premiu

- selecţia naţională Eurovision 2009 şi Cerbul de Aur 2009.

Stilul abordat de formaţia Soundcheck este funk jazz.

Sunt sigură că nu-i pentru toţi o ştire dar pe internet au apărut, mai mult sau mai puţin recent, referate şcolăreşti despre… iubire. Aţi zâmbit? Asta recunosc, fost şi prima mea reacţie. După, însă am admis să mă înfrupt din verdictul lor contemporan pe de o parte cu nesaţ, pe de alta, cu nedisimulată uimire. Dacă experienţa în sine ar pretinde prin absurd un rezumat el ar suna foarte probabil aşa:

Intrăm în subiect cu o definiţie neutră “sentiment de dragoste faţă de o persoana de sex opus” şi alte două net negativiste în genul “un rău necesar” sau “nimic altceva decît o meserie”; dezvoltăm în aceeşi manieră şi… încheiem brusc (din fericire) interludiul, cu o etichetă constatatoare “tema literară foarte vastă şi importantă” sau după preferinţă o asigurare pertinentă “iubirea nu va muri niciodată“. Şi? Şi în acest punct ai trei posibilităţi.

Fie te amuzi şi depistezi inadverţentele (chestia cu sexul opus e ar spune unii răutăcioasă şi învechită, răului necesar îi zic pas, dacă se poate profesa în domeniu reclam de urgenţă adresa instituţiei de gen, la faza cu literatura îţi vine în minte că nici celelalte muze surori n-au prea ocolit subiectul şi sfârşeşti prin a-ţi dori -dacă iubirea ar însemna fie şi pentru o clipă tot ce s-a scris mai sus -să fie datoare cu o moarte.

Fie, te autosugestionezi că totul e bine, energiile pozitive curg, oamenii sunt fericiţi (apropo da’ fericirea ce e?) şi liberi la urma urmei să aibă astfel de obiceiuri rafinate precum atacul abisurilor filosofice. Sau lăsând gluma la o parte, devii trist. Foarte trist!

Cortina lasată peste o mare trăire doare.

Să admitem, sunt lucruri care doar simţite prind contur şi-n a căror prezenţă lumea uită de definiţii… Interesant e că până şi cei care au fost mângâiaţi cu harul de a cânta, căuta, invoca sau respira epifania iubirii s-au mărginit în a lăsa moştenire omenirii doar un set de amprente. Iubirea e fără doar şi poate simptomatică. Poţi încerca să spui eventual mă simt ca şi când , cred că sau aş vrea să. Alteori în scop narativ, un stop cadru sau o amintire dezmorţită în timp te-ar putea ajuta.

Frumuseţea sentimentelor rare, pe care n-ar trebui să uiţi să le celebrezi stă în forţa lor de metamorfozare, în cascada de conotaţii şi faţete.

Recent iubirea mi s-a predat odată în plus într-un loc aparent imprevizibil. Între păpuşi. La teatrul de păpuşi.

Am bănuit-o pe rând când în impulsul matern de tandreţe al părintelui ce-şi vede copilul fascinat, în dorinţa celui mic de-a intra în rol , în bucuria de-a încuraja prin orice mijloace personajul pozitiv, în energia de-a se opune celui negativ, în ochii mânuitorului de păpuşi şi magia ce-i sta în putere de-a transforma trei piese de decor prăfuit în tipsia de aur a unei poveşti, o altă realitate alternativă în fond.

Cuvântul cheie ar fi emoţie. Ea cred că lipseşte. Nu e aproape hilar cum lucrurile despre care credem că ştim totul, în jurul cărora ne învîrtim şi ne pliem existenţa le înţelegem în fapt cel mai puţin?

E drept şi că sunt la mijloc secole de cînd, pentru o mai bună memorare, ne străduim să le reducem la absurd. Suntem o societate pragmatică gata să strivească sub talpă pledoarii arhiepale despre echilibrul lumii şi-a miilor de imagini, instantanee sau semne ce predică iar şi iar setea de afecţiune.

Necredincioşi ca Toma reclamăm dovezi ştiinţifice şi tratate bine detaliate care să disece elocvent, cu profunzime şi deplin angajament, orice sentiment ce ne-ar putea lua prin surprindere.

Minunea e ca unora Divinitatea chiar le permite să pună mâna… iar dacă şi-au adjudecat parabola, ei, sunt cei vindecaţi prin iubire.

Restul rămânem cu mulţumirea diformă a unei acuplări sexuale sau în cel mai bun caz cu din ce în ce mai scurt mirajul ce duce până la ea.

Apoi ne facem datoria şi serbăm cu fast comercial prilejul autofabricat al unor sărbători zis speciale.

După însă, ne refugiem liniştiţi în cotidian, ne ordonăm în agende responsabile zilele şi ne spunem că până la proxima ocazie, iubirea asta sau ce o fi fiind, e cazul să mai aştepte. Între timp un corp faţă de care dezvoltăm practice principii fiziologice (şi ne scuteşte la rindu+i indiferent de luxul dovezilor suplimentare de atenţie), un meniu bogat, un chef cu gălagie multă sau versuri mai proaste decât definiiţiile iubirii şi într-un final ritualul mirean al unei alte sărbători golite explicit de “bunele sale intenţii” ne sunt arhisuficiente.

Sunt?

Îmi place să cred că de teama neantului iubirea s-a refugiat, dar nu oriunde ci a ales să o facă tot în noi. Pe cei ce vor să-i scurteze penitenţa îi provoc să caute cheia. Celorlalţi dacă lectura continuă să le fie indiciul necesar le propun întoarcerea la esenţe. Cântarea Cântărilor de pildă s-ar putea dovedi un foarte reuşit început. Autenticitatea i-o conferă probabil apropierea în timp de… sursă. Sursa iubirii şi-a tuturor trăirilor ce contează oricum. Raluca Sofian

Teodor Negoita (da, primul roman la Polul Nord) s-a aflat pentru citeva zile si pe meleaguri iesene dar, nu pentru infuzia de populariate care fara indoiala i s-ar fi cuvenit ci pentru a sustine prin aulele universitare un sir de conferinte cu scop…premeditat.

Posesorul Ordinului Naţional „Steaua României” in grad de Comandor conferit relativ recent de presedinte (e drept la recomandarea si insistentele Academiei Romane) se afla acum in ingrata misiune de a “produce” dupa cum bine spunea, un Memorandum menit a stringe laolalta semnaturi. Destinatar? Primul Ministru. Finalitatea? Acordarea unui buget minim necesar continuarii cercetarilor romanesti in Antarctica.

De ce o face, de ce refuza sa mai astepte? Poate pentru ca stie ca asta n-a folosit la nimic in trecut.

Alte raspunsuri, citeva directe si tot pe atitea adiacente au fost acordate in cadrul intilnirii la care directorul Institutul de cercetari polare roman i-a instigat pe tinerii studenti ai USAMV.

Incercind o sinteza s-ar putea spune ca acolo s-au confirmat pe rind, prezumtii:

Romania se afla printre putinele tari care intreprind cercetari la Pol dar autoritatile romane nu au o foarte mare legatura cu aceasta poveste; Romania se bucura de asemenea de o statie romaneasca permanenta de cercetare in Antarctica dar nu cladita cu eforturi financiare autohtone ci donata practic de guvernul australian, Romaniei prin eforturile Insitutului Polar Roman.

S-au divulgat secrete pline (la propriu si la figurat ) de seva-unele vorbesc depre cum singurele pretentii australiene ar fi avut si au in vizor vinul manastiresc autohton, altele despre vinatoarea americana de metoriti in Antarctica sau cartile postale scoase cu prilejul inaugurarii statiei romanesti nu de romani ci de neozeelandezi.

S-au spus povesti…despre dorinte ascunse de a potenta valentele trecutului stiintific (vezi cazul Emil Racovita s.a.m.d.) prin viziuni actuale ceva mai practice.

Si s-a incheiat cu marturisiri- Cu gindul la Antarctica, Theodor Negoiţă participa la întrunirile Tratatului Antarctic şi la alte evenimente, din dorinta potentarii activităţii polare româneşti. De la discursuri oficiale la mese rounde dar amicale toate au drept ca scop menţinerea relaţiilor cordiale cu factorii de decizie din domeniul explorărilor antarctice şi obţinerea de noi fonduri pentru folosirea Staţiei Law-Racoviţă la adevăratul său potenţial. Fara putina implicare a “nivelului inalt” mult prea putin inspirat de impulsuri patriotice insa, totul risca sa fie in zadar. De pierdut are inclusiv potentialul de imagine al Romaniei, unul nu foarte invidiat in acest moment.

Daca visele totusi inving exista deja planuri …pe rol.

Printre ele, ideea turismului la Polul Sud practicat deja cu succes de alte ţări cu staţii polare. In acest scop este planificata pina la finele lui 2010 adăugarea unui nou corp de cladire la staţia din Antarctica, folosită îndeosebi în timpul verii polare (3 luni pe an, decembrie – februarie).

Coordonatorii proiectului cred ca sumele obtinute din gazduirea unor astfel de turisti polari le-ar putea scoate din pericolul iminent cercetarea.

De stiut!

Prima si singura statie romaneasca permanenta de cercetare din Antarctica, donata de guvernul Australian Romaniei prin eforturile Insitutului Polar Roman, condus de Dr. Ing. Teodor Gheorghe Negoita.

Localizare si cai de acces

Latitudine: 69°23′18.61″ S, Longitudine: 76°22′46.2″ E

Distanta fata de Bucuresti in linie dreapta 13.352 km

Statia Law – Racovita este amplasata in Dealurile Larsemann, o zona stancoasa aflata la 3 km de coasta Ingrid Christensen din Tara Printesei Elisabeta, Antarctica de Est.

In apropiere, la aproximativ 2 km se mai afla Statia Zhong Shan a Chinei si la 1km distanta, Statia Progress II a Rusiei.

Accesul se face in principal cu elicopterul de la statia Davis, aflata la aproximativ 80 Km NE, pe jos sau prin mijloace motorizate pe rutele bine stabilite de la cele doua statii vecine, in cazul in care se foloseste transportul naval.

Istoric

In anul 1986 Australia a construit Statia Law pe actualul amplasament, fiind folosita de echipe pentru perioada de vara polara.

Incununand eforturile intreprinse intr-un program ambitios de peste 17 ani al exploratorului Roman Dr. Ing. Theodor Negoita si dupa 2 ani de negocieri, Austalia a decis sa transfere Statia Law Romaniei, urmand sa se numeasca Statia Law – Racovita si sa fie administrata de Fundatia Antarctica si Institutul Roman de Cercetari Polare.

La 20 Februarie 2006, prin ceremonia de transfer a statiei, Romania continua traditia inceputa acum mai bine de 100 ani de Emil Racovita, prin amplele sale studii biologice in aceasta zona.
Intrarea Romaniei in Antarctica printr-o statie permanenta reprezinta fara indoiala un pas important in afirmarea Romaniei pe plan international, numarul tarilor care se bucura de acest privilegiu nefiind prea mare.

Baza poarta numele primului explorator care a cercetat Anarctica de Est – Phillip Law si a lui Emil Racovita, primul biolog din Lume care a cercetat viata Antarctica in cadrul expeditiei Belgica (1897 – 1899).