Monthly Archives: July 2009

Studenţii Departamentului Germanistică din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii Al I Cuza s-au decis pentru un experiment aparte. S-au gîndit să-şi verifice abilităţile lingvistice dobîndite şi să-şi elucideze totodată ceva curiozităţi prin realizarea unui scurt film intitulat Privire din Exterior şi menit să nuanţeze realitatea vieţii de student străin la Iaşi.
Filmul pune de fapt cap la cap o serie de interviuri realizate împreună cu beneficiarii programelor europene de mobilităţi dar şi cîţiva tineri voluntari.
Întrebările au vizat în mare parte experienţa şi gustul aventurii academice sau sociale ieşene. Deşi s-ar putea ghici refrenul alternativelor de răspuns cîteva detalii personalizate fac deliciul demersului.
Astfel Olivier Hauser ar defini Iaşul drept … schimbător.
„Din toate punctele de vedere atît al vremii cît şi a oamenilor săi. Se simt oscilaţiile de venit diferenţele între bogaţi şi săraci mi se par extrem de clar trasate. Din fericire indiferent de categorie influenţa latina se simte. SÎnt aşa cum li s-a dus vestea deschişi şi în general bine dispuşi”.
Susan Kneife îşi testează aici veleităţile de asistent social voluntar şi dă dovada unei sincerităţi debordante.
„N-am prea avut de ales. Practic am fost trimisă la Iaşi de către agenţia de voluntariat pentru care activez în Leipzig. România nu se numară printre favoritele de pe lista dar m-am decis s-o iau ca pe o aventură. Drumul Bucureşti-Iaşi mi s-a părut dezolant. N-am văzut în viaţa mea atîta spaţiu liber şi am catalogat totul drept o ciudată monotonie. La Iaşi lucrurile nu s-au schimbat neaparat dar diferenţele mari dintre clădirile urbane şi statutul social al oamenilor mi-au fost obiect de studiu. Tot n-aş locui aici dar cu siguranţă am trăit experienţe inedite. Prima în top ar fi vizita făcută într-un sat din Piatra Neamţ. Masă mare şi încărcată, în aer liber, joc, straie, aşa am înţeles că le spune cusute de mînă şi senzaţia întoarcerii în timp cu cel puţin 50 de ani. Despre toate astea nu m-am putut abţine să nu povestesc amicilor mei”.
Rene Hatsfild se recomandă drept informatician „de Konstanz” şi ieşean cu vechime. El a ales să aprofundeze puţin senzaţiile autohtone printr-un curs de un an şi jumătate de limba şi literatura română. Surprinzător sau nu a făcut-o pentru că dorea să-i înteleagă mai bine pe prietenii români de … acasă.
„Între România şi Germania de Est, fost comunistă, am găsit destule similarităţi. Pînă şi unele sate prin care am trecut îmi aduc aminte de cel al bunicii mele. Pe ieşeni îi iubesc pentru că îi găsesc curioşi şi dornici să progreseze. Şi au un spirit rebel şi provincial aparte. Vara trecută mă întrebam unde au dispărut cu toţii. I-am regăsit pe toţi la Vama Veche un loc pe care am înţeles că nu mulţi români îl mai apără.”
Pentru vecinii întru sînge latin Iaşul pare să aibă puterea de-a schimba mentalităţi.
„Am fost prevenit să nu aleg Iaşul în mare parte graţie impresiei nu foarte favorabile de care se bucura românii în localitatea de unde provin. Parţial aveam şi eu îndoieli dar au fost în proporţie de 90 la sută spulberate. Curios cei de aici mi se par total diferiţi şi am acuta senzaţie că înafară migrează doar … ceilalţi. Apoi am descoperit călătorind Clujul, Braşovul… şi m-am refugiat adesea la Lacul Roşu. Aveţi peisaje surprinzătoare. Culinar am o singură nemulţumire. Poate că sînt un consumator înăscut de peşte dar tot cred că se face exces de carne de pasăre” îşi împărtăşeşte aventura Faustulo, originar din Santiago de Campostela.
Ca aspect negativ mai toţi intervievaţii au dezaprobat starea proastă a drumurilori şi … lipsa de promovare a atracţiilor turistice fie ele şi urbane. Pia din Konstanz a dat glas obiecţiei generale.
„Iaşul este frumos. Am nimerit poate anul acesta aniversar 600, am avut ocazia să văd proiecţii şi fotografii vechi şi am fost impresionată de istoria pe care o are în spate. Din păcate nu este promovat. Eu am încercat să-l descopăr pe ghicite. Dacă întrebi, neavînd la îndemînă un ghid ţi se sugerează exclusiv două destinaţii Palatul Culturii şi Mănăstirile şi ele în renovare sau închise.” Este Iaşul mai mult decît atît ? (R. Sofian)Satul românesc a fost de cînd se ştie prilej de poveste şi nici acum deşi părăsit nu-şi pierde ineditul. De cînd aventura din vieţile bătrînilor lui se împleteşte mai abitir cu cea a tranziţiei (de orice fel) a rămas poate singurul loc în care îţi permiţi un zîmbet sincer în faţa readaptatelor curiozităţi patriarhale. (Raluca Sofian)

Satul românesc a fost de cînd se ştie prilej de poveste şi nici acum deşi părăsit nu-şi pierde ineditul. De cînd aventura din vieţile bătrînilor lui se împleteşte mai abitir cu cea a tranziţiei (de orice fel) a rămas poate singurul loc în care îţi permiţi un zîmbet sincer în faţa readaptatelor curiozităţi patriarhale.
Coşca
Mă recunosc a fi prin excelenţă un spirit rural, iar lunile de vară şi abandonul cu voie al minorului îmi prilejuiesc ades plăcerea unui drum şi-a unui sat: Coşca.
Pentru neavizaţi, locul “de peste deal” intră în aria administrativă a comunei Ivăneşti. Doar teoretic şi electoral dar asta este o altă poveste.
Sirenele popii
Coşca e fascinantă şi asta pentru că s-a despris în timp de grupul satelor înconjuratoare, dînd curs unor însemne definitorii. Imposibil de ratat este de pildă vechea casă parohială. Şi nu atît casa cît poarta. Albastră ca mai toate suratele ei locale plus un amănunt. O superbă şi mai puţin simbolic autohtonă pereche de… sirene. Tradiţionale, nude de la brîu în sus.
Ei bine, şi istoria desenului e veche. Înainte ca popa să preia pentru un timp prerogativele casei postate vizavi de biserica sătească, umbla vorba ca aici ar fi fost domiciliat un miner. Ataşamentul faţă de tatuajul dreptei sale ar fi fost sursa inspiraţiei colective pentru că, la un moment dat mai mulţi săteni cuprinşi de entuziasm ar fi copiat fără drept de autor modelul. După un timp, din motive nebănuite, moda a trecut iar enoriaşii au reschimbat paleta pe albastru infinit. Important e însă ca actul artistic e pus în continuare în valoare acolo unde e nevoie de el. În faţa bisericii. N-am date despre frecvenţa duminicală a sătenilor, dar bănuiesc că slujba e (mă iertaţi) mai atrăgătoare cu acest preludiu vizual.
Moaşa Frăsîna
Un spirit analitic va repera apoi alte inedite conotaţii. Bănci tricolore postate hai-hui pe ici pe colo pe unde vreo movilă mai puţin austeră o permite, o cabină cu telefon fără fir undeva lîngă haznaua cailor.
De departe însă cel mai interesant rămîne contrastul uman. Avem pe deoparte “Sfatul” a trei veterani de război trecuţi oficial de cele 90 de primăveri, reunit săptămînal la bufetul-mixt din sat. Ei joacă pentru sat rolul celor trei Crai de la Răsărit, că-n rest uliţa numără cu mult mai multe suflete văduve şi postoctogenare. Pentru curioşi, războiul le-a răpit perechea, dar şi… anii. Mi se pare de-a dreptul ancenstrală coincidenţa asta generală. Mai toate doamnele satului le-au supravieţuit soţilor cu cel puţin un deceniu…
Între ele se detaşează cu graţie moaşa Frăsîna. Mai mult de jumătate din cele de generaţia sa îi datorează aducerea pe lume fără incidente majore a pruncilor, dar şi -”un gît de rachiu”. Remediu autohton şi probat care readucea de urgenţă femeia în cîmpul muncii agricole. Fără sclifoseli moderne. Dovada în plus e vivacitatea de care aceste femei se bucură şi pe care n-aş da-o cred pe vreo alternativa firavă urbană. Îşi “spoiesc” casele de doua ori pe an, coc prescurea duminicală şi plăcinte aproape zilnic.
De partea cealaltă, tinerii mediului rural. Foarte puţinii tineri ai mediului rural. Cu ocupaţie prestabilită, un dans la discotecă, o ţigară în şanţ sau taximetrist de faeton… carevasăzică adică căruţă. Afacerea funcţionează atît de înfloritor încît se lasă cu programare pentru navetiştii ocazionali de Ivăneşti sau după caz pacienţi-pentru că dispensarul a fost desfiinţat. Şi şcoala e pe cale să aibă aceiaşi soartă pentru că tavanul deja a cedat. Cei mari se preumblă zilnic în Ivăneşti sau cei ce-şi permit în Vaslui, cei mici sînt încă pe baricade în clădirea dezolantă.
Digi-alegerile şi fanfara
Primarul, cel ce pare a nu se încurca în amănunte de joasă speţă, e îndrăgit şi reales an de an. Secretul stă în spiritul sukar pe care domnului Petrică Lazăr divinitatea i l-a cedat. Nici înclinaţia candidaţional-electorală nu e de lepădat. Omul e bine ancorat în realitate.
Gurile-rele spun că pe majoritarii romi, pardon ţigani, i-a cucerit cu o plată în avans a canalului porno “de pe satelit” şi darul de muzicant. Primarul prestează ocazional cu trompeta în… fanfară.
Pentru ceilalţi coabitanţi, edilul a arătat că e de bună credinţă şi-a postat pe garduri şi-un stîlp de telegraf… Diploma de Onoare. Sugestivul act a fost acordat de Consiliu Local pentru merite deosebite în îndeplinirea sarcinilor. Sperăm de serviciu. Nu contează. Oricum efectul a fost garantat pentru omul simplu care mai trăieşte cu ideea că “domnule, dacă are o diplomă, parol că nu i s-a dat degeaba”.
• • •
La Coşca, viaţa merge înainte. Bătrînii rămîn cu visele inocente, descurcăreţii cu progresul de centru. Ivăneştiul, de pildă, e prosper. E dotat cu trei birturi, pline ochi, un modern CEC Bank şi alimentarul-”Mixt” al… domnului. primar. De succes, cu termopan. De partea cealaltă, curtea veche a bisericii e larg deschisă pentru transportatorii de ocazie. Au vehicule părăginite, dar oricum pe patru roţi. Şi cu pretenţii. Nu te îmbarci aşa, oricum. Se face preselecţie după preţ şi nu scapi neîngrădit de cel puţin alţi 4 nefericiţi. Să te tooooooooooooot duci!
Raluca Sofian

Peste vară, în Campusul “Tudor Vladimirescu” ritmul studenţiei încetineşte şi încercînd o promenadă pe aleile semipustii observi amănunte pe care cu ceva timp în urmă le-ai fi putut nedrept trece cu vederea. Eu am făcut, de pildă, un gen de fixaţie imagistică asupra unei rulote de-un farmec boem din curtea Punctului de servire a mesei, situat vizavi de T13. Mobilul deţine momentan rolul practic de suport de flori. Spaţiul verde, iarba înaltă, terasa din fundal şi-un trup feminin sculptat în piatră îţi induc instantaneu starea aceea pe care poate n-ai mai experimentat-o de la ultima vacanţă şcolară.

Chemaţi administratorul

Posesorul automobilului “în tendinţe” este domnul Dorel Butnaciuc, un personaj la vreo 60 de ani, cu trăsături ce sugerează un Gerard Depardieu autohton. E amiabil, curtenitor şi se recomandă simplu nea Dorel. Şi ţine să i te adresezi astfel. Aflu că este “expertul în atribuţii gospodăreşti” al complexului politehnist de peste 35 de ani. “Cred c-am mai încercat o slujbă sau două, dar aici mi-e locul şi am avut timp să-l cunosc ca-n palmă. M-am ocupat o viaţă de vechea cantină, care a fost demolată. Acum mi-a încăput pe mîini sala asta. Nu se găteşte, ne aprovizionăm de la Agronomie. Peste vară mai răruţ cu activitatea, dar locul nu-i complet fără rînduire. Mai au cîte o întîlnire, baieţii ăştia de la Best”, îmi spune omul, trădînd afecţiune. “Băieţii de la Best” sînt în fapt Asociaţia studenţească omonimă, a cărei activitate, de care recunosc, nu auzisem, mi se pare atractivă şi interesantă. La fiecare sfîrşit de an universitar, o săptămînă, două sau trei cum a fost să fie anul acesta, nea Dorel le lasă sala pe mînă sala. Se gospodăresc în tot acest timp singuri, ca-ntr-o tabără de vară. Au invitaţi studenţi străini şi pun la cale seri culturale. Nu fac rabat de la tradiţii şi încearcă, la propriu, aventura multicularităţii. Pereţii aceia au găzduit pe rînd, seri olandeze, ceaiul englezesc sau mirajele japoneze.

Omiprezenţa

Multă lume îl ştie pe nea Dorel, dovadă şi că, la două-trei replicil conversaţia ne este “sabotată” de cîte un salut. “Lumea întreabă de ce am rămas atîţia ani. Simplu. Tinereţea lor… Încerc să-i ajut cu ce pot, stăm la taclale, vin să-mi divulge secrete sau să-mi ceară cîte un sfat. Eu de la ei împrumut elanul. Aici, deşi îmbătrîneşti, n-ai timp să simţi asta”.

Nostalgic

Îl ascult cum povesteşte. Nu încerc şi nici n-am de ce să-l întrerup. “Ştii, studenţia parcă era altfel odinioară. Regret feţele tinerilor de atunci. Erau mai senine, mai încrezătoare. Petrecerile mai aveau un iz de nonşalanţă şi inocenţă. Doar bere şi ţigări se dădeau pe sub mînă. Şi asta în glumă şi cu-n aer de vinovăţie. O bere în cameră era motiv de invitaţie la un ceas petrecut împreună. Îmi lipsesc serile în care tinerii se mai sărutau pe furiş şi-mi lipseşte mult, vechea cantină. Acolo se adunau mulţi. Cu cît mai mulţi, cu atît mai bine. Discuţiile se prelungeau. Erau nu ştiu, mai uniţi. Răsăriseră şi atunci vreo trei discoteci, dar rar întrezăreai vreo bătaie dar şi atunci copilăreşti, de la vreo fată. Şi-mi răsună în urechi Greieru. Acum nimeni nu mai reţine cum îl chema pe studentul acela din anii ‘85, dar toţi l-au reţinut cu drag. Pe el şi pe chitara lui. Ieşea în fiecare seară pe bancă chiar acolo, în faţă la T1, şi aduna grupuri-grupuri de gură cască la spectacol.

Ce s-a schimbat?

Nu mă aşteptam la multe cînd i-am adresat întrebarea. Am greşit. Ştia precis ce s-a schimbat. Îmi povesteşte de invazie. De maşini, de oameni şi de firme, de cum,cantina a devenit mall, de discoteca transformat-n club nocturn, de “electro”, de “house” şi de îndepărtare. “Cum să mai iubeşti inocent o fată cînd un dans nu mai înseamnă să o ţii în braţe şi cum o mai poţi privi cu respect cînd te complaci în prostituţie?” continuu eu şirul retoricelor gînduri şi mă aprobă din priviri. Cum să fii senin cînd fuga cu prietenii şi-un cort s-a pierdut în spatele epatantelor străinătăţuri cu scop unic de impresionare? Nu mai e timp de palavre… Camerele de cămin s-au transformat în mici redute. Toţi sînt obosiţi – fie de necesitatea unui serviciu pentru a se întreţine, fie de o noapte de fum şi zgomot, pentru că acordurile au dispărut.

Atipicul modern

Nea Dorel rămîne cu adevărat un personaj. O îmbinare de bon ton uşor circumspect pentru analistul neavizat. Din vechea cantină el a salvat un singur obiect: statuia de patrimoniu pe care “netrebnicii” vroiau s-o sfărîme. Are un cult pentru ea. A adus-o aproape ca să-i poarte de grijă. Şi vrea să o pună în valoare. A vorbit chiar cu “amicul Crengăniş” (da, e sculptorul-autor al leilor de la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”) să o recondiţioneze puţin.

Pasiuni

E amator de călătorii şi cu rulota asta a vazut multe în doi ani. Viaţa nomandă îl prinde. Cea mai recentă pasiune e însă o motocicletă cu care a văzut Transfăgărăşanul. Stă bine şi cu Internetul. Cum de? A, păi pînă mai ieri a fost student, a terminat şi are diploma lui de licenţiat la Politehnică. Nea Dorel nu-i dealtfel la prima facultate. Acum 35 de ani a încercat şi “apele” Medicinii. Nu orice, ci chirurgie. După doi ani a renunţat pentru lotul de juniori la baschet. Pasiune perpetuuă căreia îi dă şi acum curs săptămînal. “Mai joc cu tinerii de-o seamă cu mine. Pe terenul utramodern. Asta e. Eu rămîn aici. Indiferent de vremuri, am să sufăr cînd nu voi mai vedea aleile acestea pline”, încheie nea Dorel. (Raluca Sofian)

Universitatea Al I Cuza a incheiat prima oficialitatile sesiunii estivale de admitere iar datele statistice furnizate de Compartimentul Media al institutiei de invatamint superior sint cit se poate de interesante.
Aflam astfel ca aproape 13.000 de absolventi de liceu si-au incercat norocul si depus in acest an candidatura la nivelul studiilor de licenta.
Cele mai mari ultime medii au scos din anonimat Facultatea de Litere a universitatii unde la sectia Traducere si interpretariat- engleza, ultimul loc cu avantaj bugetar a fost adjudecat cu pretul unei medii de 9.91 iar pentru adeptii Limbii si Literaturii Engleze cota a scazut cu doar citeva sutimi, ultimul admis afisind un onorabil 9.64. Pe locul trei in clasmentul interimar se regaseste Facultatea de Drept unde la specializarea cu acelasi nume nu s-a intrat cu mai putin de 9.62.
Statistic vorbind candidatii cuzisti provin intr-un procent de 76.25 la suta din mediul urban, sint in proportie de 71.47 la suta de sex feminin si de 96 la suta necasatoriti. Din punctul de vedere al nationalitatii segmentul competitorilor proveniti din Republica Moldova a crescut in acest an la 3 la suta.
Un alt amanunt interesat ar fi cred acela ca intr-un procent similar (de 3 la suta) aplicantii urmeaza deja cursurile unei alte facultati ceea ce din doua una-fie motivarea si performanta creste fie protagonistii au constatat inutilitatea primei optiuni.
Per ansamblu situatia inscrisilor este una stabila 84 la suta dintre candidati declarind ca nu participa in paralel la o alta sesiune de admitere.
Ca informatie pro bono ar fi poate interesant de mentionat faptul ca in timpul perioadei de inscriere si in zilele de admitere, informatiile despre Admiterea la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” au fost vizualizate in medie de 15.000 de persoane/zi.
In ciuda faptului ca serverul universitatii nu a mai putut face fata numarului de vizitatori, candidatii au putut afla rezultatele la admitere, de pe un site cu noutati al universitatii, gazduit pe un server din strainatate – www.infouaic.com. In cursul acestei saptamani, site-ul a avut o medie de aproximativ 300.000 de accesari pe zi. (Raluca Sofian)

Dupa ce nu mai departe de ieri cei din Federaţia Educaţiei Naţionale o acuzau printr-o pligere adresata CNCD pe Ecaterina Andronescu de discriminare in problema candidatilor Spiru Haret si a sustinerii examenului de titularizare, sindicalistii reiau azi fidel corespondenta si tirul invinuirilor asupra deciziilor considerate nimic altceva decit stratageme menite a perpetua starea de haos si de incertitudine intr-un sistem deja bulversat de promosiuni neonorate si de imixtiunea permanenta a politicienilor.
Concret ministrul de resort este sanctionat printr-un comunicat de a nu se fi sfiit sa incalce o data in plus parteneriatul social si acordul semnat cu sindicatele din invatamint in luna mai.
Sursa spiritelor incinse pare a fi recent-trimisa adresa in teritoriu prin care doamna ministru solicita expres inspectoratelor scolare judetene sa refaca planurile de scolarizare astfel incit sa primeze criteriul economic dar nu fara a consulta insa si numarul de norme didactice in care trebuie sa se incadreze.
In traducere libera indemnul ministerial certifica sentinta a circa 20.000 de disponibilizati de vreme ce posturile din invatamint urmeaza a suferi o reducere de aproximativ 4 procente. Si asta in conditiile in care in aprilie se declara raspicat ca ajustarile in rindul resurselor umane ies din discutie.
Dincolo de atitudinea dictatoriala, specifica regimurilor totalitare atribuita dnei. Ecaterina Andronescu si motivata prin intentia de a lua decizii de una singura sindicalistii considera ca in contextul in care se vorbeste progresiv despre descentralizare ministrul omite sa ia in calcul toti tremenii ecuatiei si impune un număr de norme pentru fiecare judeţ indiferent de condiţiile în care se desfăşoară activitatea în teritoriu.
Una dintre consecintele clare ale aplicarii masurii ar fi reluarea practicii de comasare si revenirea la clasele in format din 35-40 de elevi. Curat suicid la capitolul..calitate.
Pe de alta parte insa voci circotase ar putea acorda circumstante atenuante ministrului de vreme ce istoria recenta a negocierilor purtate cu formatiunile sindicale arata clar ca rezultate rodnice n-au fost bifate decit in rare si incerte ocazii.
Din pacate mingea invatamintului autohton ramine in teren, refuza sa intre in vreo poarta si e sutata neregulamentar de ceva mai multi titulari decit numeric posibil intr-o echipa decenta. (Raluca Sofian)

In calitate de redactor pe invatamint recunosc ca am urmarit indeaproape si uneori cu pasiune activitatea celor de la ANOSR (Alianta Nationala a Organozatiilor Studenteşti din Romania).

I-am apreciat pentru au stiut de cele mai multe ori sa ia atitudine si sa-si asume spre deosebire de buna majoritate a organizatiilor de tineret punctul de vedere-cit , pe cine si ce a schimbat acesta ramine desigur o alta poveste. In consecinta fie ca am salutat initiative precum realizarea unei Carti Negre a Invatamintului Superior Romanesc sau am nuantat cu cinism demagogia regasita cu succes in manifestul lor impotriva clasamentelor institutionale de orice fel, am sfirsit prin a le astepta reactiile.

Acestea fiind spuse se intelege de ce m-a uimit intr-o prima faza lipsa flagranta a unei luari de pozitie vizavi de un aspect ce ar trebui sa intereseze direct beneficiarul procesului de invatamint superior si vorbesc fireste de deja ultra mediatizatul scandal Spiru Haret. Tocmai cind ma resemnasem sa dau vina pe sezonul estival descopar ca organizatia a remis totusi o declaratie de presa.

Actul cu pricina debuteaza destul de sec printr-un paragraf pretios sortit pe scurt a aduce (cui?) aminte ca in contextul in care toti stakeholderii importanti din Romania sustin ca educatia este prioritate nationala, statul are un rol deosebit de important in coordonarea şi monitorizarea procesului educational, avand implicatii directe in asigurarea calitatii acestui proces.

Trecind cu vederea spiritul gratuit al introducerii si imposibilitatea lingvistica a producatorilor de mesaj in incercarea de a gasi un echivalent mai putin cool dar autohton stakeholderilor pasul doi, il reprezinta inserarea in text a unei ample definitii privind acreditarea si contextul ei legislativ conform legii calitatii adoptate undeva prin 2005.

De abia la pargraful trei semnatarii declaratiei ne dau ocazia de-a face cunostinta cu …intriga si o fac prin a sustine deschis ca

ANOSR considera ca universitatile nu trebuie sa aiba posibilitatea de a elibera diplome fara a beneficia de o evaluare stricta a standardelor calitative, legate de activitatea educationala dar şi institutionala. Aceasta evaluare trebuie realizata de catre o institutie abilitata in acest sens, independenta din punct de vedere politic şi financiar. Consideram ca orice sistem de educatie trebuie sa aiba un set de reguli general valabile şi aplicabile, precum şi un set de sanctiuni bine definite pentru incalcarea acelor reguli.

Permitindu-mi sa dezvolt putin chestia cu evaluarea standardelor calitative e veche chiar prea iar daca se intirzie gasirea unei solutii e tocmai pentru ca NU exista o institutie abilitata in acest sens, independenta din punct de vedere politic şi financiar. Dosarul cel mai popular ar fi in acest sens cel al ARACIS asociatie a carei misiune a fost suspectata de frauda in diferite etape ale activitatii sale. Oricum nu putine au fost senatele universitare care au ales sa atace deschis calificativele , gradele de incredere sau veridicitatea legala a acestui prestator de servicii evaluatorii dorit nationale.

Daca au avut sau nu dreptate e pina la discutabil. Ce mi se pare mie greu de inghitit e atitudinea universitara care in virtutea des amintitei autonomii reneaga orice incercare de evaluare si militeaza incet dar sigur pentru auto…evaluare. E cam acelasi lucru faptuit de catre liderii Spiru haret care si-au dat nu-i asa pina la urma singuri acordul functionarii.

Personal consider ca pina la setul de reguli general valabile şi aplicabile (putin probabil de vreme ce nu prea pare a se fi nascut comisia apta a coordona aceste atributii) mult mai simpla ar fi propovaduirea celor deja existente. Am urmat la rindu-mi cursurile unei facultati particulare in paralel cu cele ale uneia de stat si din cite pot sa-mi aduc aminte avizierul institutiei respective era impinzit cu, copii ale actelor oficiale care atestau, autorizau sau dupa caz acreditau diversele specializari. Mai mult in momentul depunerii dosarului mi s-a spus trans ca in eventualitatea alegerii x am obligativitatea sustinerii examenului de licenta in cadrul unei universitati de stat. In cazul meu a fost Universitatea din Craiova. Iiata de ce nu pot sa inteleg masura legarii la ochi a unora dintre studiosii de la Spiru Haret si lipsa lor de informare. Au fost trasi pe sfoara?

Fara indoiala dar au avut o parte de vina in acesta previzibila de altfel victimizare. Ceea ce nu disculpa desigur conducerea universitatii si ajungem in acest punct la setul de sanctiuni bine definite pentru incalcarea regulilor.Sigur ca da… Din ceea ce se discuta in acest punct nu vad din pacate decit un set -amenda aplicat studentilor nu si institutiei de profil.

in ceea ce priveşte situatia universitatilor scoase in afara legii, pozitia ANOSR sprijina demersurile de a reintegra cat mai repede toate persoanele afectate in randul absolventilor cu studii superioare, prin reatestarea diplomelor acordate de acestea fara a avea in mod legal acest drept si solicita ca procedurile de control şi reorganizare a licentei sa nu fie tegiversate, iar absolventii cu diplome anulate sa aiba şansa de a intra in legalitate in cel mai scurt timp. Total de acord desi recunosc ma declar circumspecta vizavi de numarul protagonistilor care se vor hazarda in aventura resustinerii licentei la stat si sint convinsa ca demersul nu va fi lipsit de surprize.Poate placute, cine stie! Oricum onest cred ar fi ca acesti mai putin norocosi beneficiari ai sistemului de invatamint romanesc sa aiba in compensatie sansa unui examen gratuit sau a unor eventuale despagubiri venite din partea universitatii care pe scurt spus…nu le-a folosit (poate cu exceptia aplecarii spre eruditie)-la nimic.

Ma declar in consecinta solidara ingrijorarii ANOSR fata de transformarea educatiei intr-o sursa de venituri cu pretul ignorarii clare a calitatii procesului si sustin alaturi de ei revizuirea şi redefinirea structurii didactice in universitatile-caz spre implinirea neintirziata a crezului bolognian…cel cu invatamintul centrat pe student. (Raluca Sofian)

Uite un concept ce s-ar putea dovedi in alte imprejurari o comoara jurnalistica! Dar e vacanta si nu, n-am sa evoc acum datele psihozei urbane intr-ale exhibitionismului multilateral dezvoltat.
Tin sa impartasec in schimb ”misticul” unei vizite cu iz curant la… Purcica. Pentru ieseni brandul nu necesita cred dezvoltat… pentru ceilalti insa citeva detalii se impun. Pe scurt n-am gresi cred in pretentia de-a descrie locul drept o cvasi mini-statiune dotata cu investitii materiale minime si resurse naturale mari. Din ultima categorie, apa sulfuroasa si namolul cu proprietati ”garantat active” si-au achizitionat prin viu grai primele pozitii in topul preferintelor. A celor de fatada am indrazni a zice pentru ca in fapt tot schepsisul si atractivitatea misiunii de bronzare sta in libertatea la… nudism. Suficient cu prezentarile.

Ce-mi veni mie sa ma duc? Simplu.unu la mina am ceva timp liber la activ; cum nu mi s-a intimplat de mult, ma declar novice la capitolul abilitatilor de omorire a lui si experimentez inca fenomenul. Doi, vine concediul -din intimplare sau nu tot la mare- iar revistele de specialitate recomanda calduros si erudit o baie solara anterioara menita a diminua impactul altfel nociv al razelor ultravioleta. Si trei… ei da trei e un punct cheie-imi era dor de-o misiune de investigare. De aceasta data a unui articol dintr-un ziar local care estima peste 5000 de vizitatori zilnici ai statiunii

cu nume specific.
Mai sa fie zic… si plec. Din pacate tirziu si omitind sa iau in serios avertismentul conform caruia dupa orele 9.30 trecute fix nici acul nu-si mai gaseste locul intre cersafuri.

Primele senzatii ca oscilez undeva in zona lui “Stan Patitu” le-am incercat la intrare. Mai precis undeva in aria curriculara a ei incheind spectaculos sirul a altor citorva zeci de doamne doritoare. Numai doamne, desi locul are un compartiment identic si separat pentru domni. Aparitiilor lor sint insa vadit rare. Explicatia aveam sa o absorb cu viu interes ceva mai tirziu in incinta.

Dupa vreo jumatate de ora in ciuda avertismentului-amenintare ca din lipsa de spatiu fizic voi sta foarte probabil in picioare (dar poate si pentru ca nu dovedisem calitatile unui client fidel de vreme ce refuzasem pe rind toate serviciile oferite si platite suplimentar, de la masaj la sesiunea promotionala de namol) iata-ma fericita posesoare a unui bilet de intrare.

Mda toate pronosticurile posibile s-au adeverit! Adevarat Babilon al generatiilor etalate cordial si impartind la milimetru fiecare fir de nisip incins. Cu tenacitate greu incercata reusesc sa infiltrez la rindu-mi un prospop. Undeva foarte pe margine. Imi asum riscul evident de-a fi o piedica umana certa in calea companioanelor mele si ma concentrez pe avantaj – imaginea de ansamblu.

Experienta in sine poate fi de-a dreptul covirsitoare. Imi spun ca simturile si etica-mi trebuie ca s-au tocit un pic de vreme ce tipicul acesta al goliciunii feminine ce ma ingrozea aprope mic copil fiind, il privesc acum cu detasare.

Experienta in sine poate fi si revelatoare. Daca nu esti genul care sa-si gaseasca locul si fericirea intr-un lesin stipulat pe prosop atunci detaliile surprinse pot fi chiar picante.

Prima regula desprinsa din peisajul diform colorat ar fi aceea ca atuul celei de-a doua in sus tinereti sta in sacrificarea cu succes a conventiior. Aparent paradoxal cel mai incomod pareau sa se simta in propriul corp chiar adolcentele silfide. Corpurile tinere erau de departe cele mai acoperite. Lipsa de inhibitii crestea apoi direct proportional cu virsta. Segmentul 35+ se impacase subliminal cu ideea renuntarii la cel putin unul dintre elementele deux piece-sului achizitionat in timp ce etalonul 60+ consacra nuditatea in toata spledoarea ei. De concept. Doar de… concept.

Un alt amanunt interesant ce poate surveni din cazuistica aglomeratiei excesive este apoi accesul la conversatii. La toate de o data. Le captezi involuntar desi e drept secvential pe toate.

Ei bine sondajul asta provocat e intrigant. Nu pentru ca nimeni nu vorbea despre Paler sau Cioran (la o adica in sezonul festival incingerile fie ele si intelectuale sint de evitat) ci pentru ca am avut poate pentru prima data in viata ocazia unei viziuni de ansamblu dupa cum spuneam.

Concluzia suprema ar fi aceea ca eliminind exceptiile inerente si dialogul poate fi clasificat pe generatii.

Astfel pentru categoria 20- sau + sintagmele predilecte au fost intr-o ordine aleatorie cizmulite crosetate, trip si barbati. De ce ? Lesne de inteles iar explicatiile oricum inutile pentru ca psihologia cuceritorului e grea. Odata trecut pragul lui 30 prioritatile se schimba. Vin in prim plan scenariile carieristice, ala micu care mie drag dar m-am saturat si din nou… barbati. Cel din urma detaliu e chiar amplu disputat si inclus pe rind in sfera nemultumirilor matrimoniale, escapadelor rare de seductie sau secretelor de alcov. Odata cu observatia interogativa a uneia dintre protagoniste care exclama: “la noi e cam aglomerat dar cum or fi aratind cu … in soare cei de dincolo ?” … aflu si un eventual raspuns vizavi de raritatea reprezentantilor masculini la fata locului. Pe scurt se pare ca sotii se arata contrar partenerelor mult mai pudici in incercarea de impartasire a experientei solare cu alti… barbati.

Justificat am zice! Inca o dovada ca razboiul sexelor e inutil fie si doar din prisma ca, canoanele gindirii sint diametral opuse. E chestie de perspectiva. Daca unui barbat dotarea altuia ii poate strica iremediabil ziua, o femeie stie sa viseze. Ea ocoleste la rece cu privirea orice incercare intruchipata de concurenta si cauta defectul salvator. Oricare si de orice tip ar fi atita vreme cit nu-i apartine, pentru ea e un cistig. Si uneori… victoria necesara.

Dar sa nu alunecam in concluzii fara trecerea in revista a ultimei categorii. Cuvintul de ordine la segmentului 60+ e fara tagada… reteta. De prajitura cu visine racoritoare, de ulei de galbenele culese musai cand “e soarele sus”, a ceaiului din cozi de cirese si a altor tehnici de medicina homeopata. Pe scurt acum isi spune cuvintul experienta.
Vital e insa e ca totul sa fie obligatoriu impartasit. Cu forta daca trebuie. A si inca ceva. Barbatii apar inca in ecuatie. De data aceasta insa au rolul bine marcat fie de degustatori fie de cobai benevoli convinsi a impartasi cu entuzism “nedisimulat” eruditia de final a consoartei. In acest sector orice discutie se incheie inevitabil fie cu “l-am tratat, i-a placut sau las ca-l fac eu bine“ … Incurajator nu? (Raluca Sofian)

Consorţiului “Universitaria” …aruncă piatra

Consorţiul ,,Universitaria”, format din Universitatea din Bucureşti, Universitatea ,,Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi şi Universitatea de Vest din Timişoara, preocupat de evoluţia vieţii academice din România, cere clasei politice să sprijine măsurile responsabile şi exigente care au fost luate de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării pentru asanarea învăţământului superior românesc.

,,Fabricile de diplome” care s-au dezvoltat în ţara noastră constituie o metodă de a câştiga bani prin fraudarea publicului, un prejudiciu moral grav adus tineretului (care este format în spiritul profitului nemeritat şi al superficialităţii), şi o atingere adusă imaginii României în lume, prin generarea neîncrederii în calificările naţionale. Aceste instituţii nu sunt de fapt universităţi, ci nişte unităţi comerciale care exploatează credulitatea tinerilor.

Măsurile luate în cazul Universităţii ,,Spiru Haret” trebuie duse la bun sfârşit, şi extinse în întregul sistem naţional de învăţământ superior. Încrederea în educaţia românească va fi recăpătată doar continuînd efortul de normalizare, consolidare a legalităţii şi asigurare a calităţii formării universitare.

Semneaza rectorii:

Prof. univ. dr. Ioan Talpoş, Universitatea de Vest din Timişoara

Prof. univ. dr. Ioan Pânzaru, Universitatea din Bucureşti

Prof. univ. dr. Andrei Marga, Universitatea ,,Babeş –Bolyai” din Cluj –Napoca

Prof. univ. dr. Vasile Işan, Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

in schimb…

Federaţia Educaţiei Naţionale protestează faţă de modul în care ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, a înţeles să trateze sute de dascăli, absolvenţi ai Universităţii „Spiru Haret”, care au constatat în ziua examenului că nu pot susţine concursul de titularizare. „Haosul pe care îl generează doamna ministru prin hotărârile pe care le ia aduce prejudicii imaginii învăţământului românesc. Doamna Andronescu ar fi trebuit să înţeleagă că nu pot fi schimbate regulile în timpul jocului. În cazul în care hotărârea luată este şi corectă ar fi trebuit ca acestor absolvenţi să nu li se valideze dosarele pentru concurs. În nici un caz decizia nu poate fi pusă în practică în ziua concursului. Ministrul Educaţiei ne demonstrează încă o dată că între ceea se doreşte a fi făcut şi realitatea imediată este o prăpastie care se adânceşte permanent”, declara Constantin Ciosu, secretar general FEN.

Federaţia Educaţiei Naţionale se delimitează de conflictul izbucnit de curând între Ministerul Educaţiei şi Universitatea „Spiru Haret” şi cere organelor abilitate să impună respectarea legii de către toate părţile implicate. FEN consideră că aceşti absolvenţi nu trebuie să fie prejudiciaţi pentru că cei care aveau obligaţia să verifice legalitatea funcţionării acestei instituţii au fost iresponsabili. (R. Sofian)

Teoretic vorbind viitoarele generatii de studenti ai Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi vor avea incepind cu noul an universitar mai multe şanse in demersul pina acum arbitrar al descinderii pe piaţa muncii. Acordind vestii girul unui succes putin probabil trebuie mentionat totusi ca ea se datoreaza unui amplu proiect de practică studenţească ce include peste 200 de stagii de practica derulate în mimimum 30 de firme. Acţiunea urmeaza a fi finanţată din fonduri europene în valoare totală de peste 1,8 milioane de RON.

Concret, în următorii doi ani, Universitatea isi ia angajamentul de-a contribui la dezvoltarea abilităţilor practice ale studenţilor “în vederea îmbunătăţirii inserţiei pe piaţa muncii prin sesiuni de instruire, stagii de practică si monitorizari permanente din partea organizaţiei de primire”

Intitulat caracteristic-pompos „Stagii de pregătire practică şi activităţi de stimulare a inserţiei pe piaţa muncii pentru studenţi şi absolvenţi”, proiectul a fost conceput de către Centrul de Informare Profesională, Orientare în Carieră şi Plasament (CIPO) compartiment ce isi deruleaza activitatea in cadrul institutiei universitare şi a primit aprobarea pentru finanţare din fonduri europene chiar la începutul acestei luni.
Primul segment “experimental” implica atragerea in “sistem” a circa 400 de tineri care vor beneficia de acţiuni de orientare şi consiliere în carieră, inclusiv un training pe tema „Managementul carierei”, menit a-i familiariza cu cerinţele primului loc de muncă. Dintre aceştia, 200 vor fi selectaţi conform unor criterii stabilite împreună cu angajatorii şi vor fi plasaţi la organizaţiile de primire, unde vor fi supervizaţi permanent de către tutori. În acelaşi timp, şi Universitatea se va asigura că stagiile se desfăşoară corespunzător prin intermediul unor tutori provenind din rândul cadrelor didactice din fiecare facultate.

Conducerea universitatii califica demersul drept un raspuns necesar amendamentelor venite in repetate rinduri din partea segmentului studentesc vizavi de existenta unor formule practice de curs.
Potrivit unui raport al Ministerului Muncii asupra problemelor tinerilor, cea mai des invocată dintre acestea este lipsa de experienţă, urmată îndeaproape de şansele reduse de pe piaţa muncii din România şi dorinţa de a pleca în străinătate.

In ce masura va reusi proiectul CIPO sa amortizeze fructuos riscurile mentionate anterior si sa echilibreze astfel balanta ramine de vazut. (Gurile rele ar spune ca, cel putin la “nivel de pliant” si material informativ activitatea acestui birou intern studentesc includea in paleta de servicii si “noutatile” de acum).
Pe de alta parte demersului ii trebuie recunoscuta virtutea de prim pas. Uunul venit sa remarce si aprobe, in sfirsit, faptul ca pe alocuri studiul superior si realitatea pietii muncii n-au mai gasit de multisor numitorul comun. (R. Sofian)

Conducerea Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor din cadrul Universităţii „Al. I Cuza” a decis ca urmare a adoptării sistemului Bologna transformarea clasicilor şcoli postuniversitare în masterate.
„În 2010 va termina ultima generaţie care a urmat cursurile şcolilor postuniversitare şi este normal să ne pliem modelului bolognian. Va fi mai mult o schimbare de forma nu de fond acele cursuri continuînd practic performanţa tradiţiei academice postuniversitare”, a confirmat Dinu Airinei, decanul FEAA.
O certă delimitare însă tot va exista. Se vorbeşte de structurarea curriculumului universitar in aşa-numitele mastere de aprofundare care se vor adresa absolvenţilor dornici să-şi consolideze studiile economiste deja începute şi mastere complementare, destinate absolvenţilor cu studii tehnice şi socio-umane care caută alternative complementare cunoştintelor teoretice şi practice asimilate.
Astfel vizavi de ultima categorie din cele 18 cursuri propuse spre acreditare Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţămîntul Superior (ARACIS) 16 au întrunit deja succesul aşteptat în timp ce alte două sînt în curs de evaluare. Concret acestea propun specializări în Contabilitate (2), Finanţe (3), Management (2), Marketing (1), Administrarea Afacerilor (7), Ştiinţe Administrative (2) şi Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică (1).
Cele 20 de mastere de aprofundare au primit acreditarea încă de anul trecut. Teoretic şi absolvenţii facultăţilor cu profil tehnic sau socio-uman pot fi admişi la aceste cursuri dacă fac dovada studierii de-a lungul anilor academici a unor discipline suplimentare care să-i fi familiarizat suficient cu domeniul economic.
Taxa de înscriere se menţine la varianta a 250 lei în timp ce taxele de şcolarizare vor gravita în jurul a 3.000 pentru masteranzii înscrişi la cursuri de zi, respectiv 2.500 pentru cei care aleg avantajele ID. Fiecare tip de master beneficiaza de 25 de locuri finanţate de la buget şi urmează a fi suplimentate în regim cu taxa cînd şi în ce masură cererea va exista.
Per total la FEAA sînt desfiinţate din toamnă (în sensul că nu vor mai fi admise înscrieri) un număr de şapte şcoli postuniversitare: DEPROTUR, ELITEC, FIBAS, SCOP 2M, Managementul Resurselor Umane, Management Comercial, Şcoala Academică Postuniversitară de Management Agroalimentar (SASPMA). (R. Sofian)